1. [DEX '09] ȚÂMBURUȘ s. n. v. țumburuș.
2. [MDA2] țâmburuș sn [At: POLIZU / V: țum~, (reg) ~uluș (Pl: ~ulușe) / Pl: ~uri, ~e sn, ~i sm / E: ns cf sâmbure] 1-2 Țâmburuc (1-2). 3 (Olt; Trs) Uvulă. 4 (Reg; îf țumburuș) Lovitură dată cu degetul Si: bobârnac (1), (reg) țumburel.
3. [DEX '09] ȚUMBURUȘ, țumburușe, s. n. Mică proeminență (rotundă) la un obiect. [Pl. și: țumburușuri. – Var.: țâmburuș s. n.] – Et. nec.
4. [MDA2] țâmbuluș sn vz țâmburuș
5. [MDA2] țumburuș sn vz țâmburuș
6. [DEX '98] ȚUMBURUȘ, țumburușe, s. n. Mică proeminență (rotundă) la un obiect. [Var.: țâmburuș s. n.] – Et. nec.
7. [DLRLC] ȚIMBURUȘ s. n. v. țumburuș.
8. [DLRLC] ȚUMBURUȘ, tumburușuri, s. n. Țîmburuc. – Variantă: țimburuș s. n.
9. [Scriban] țumburúc (Mold.), țumburúș și țîmburúș (Munt.) n., pl. e și urĭ (d. zimberesc, ca țuluc d. zuluf). Gămălie (proeminență) de care să poțĭ apuca, ca la manivela rîșnițeĭ de cafea. – Și țîmpurug (Dor.).
10. [DOOM 3] !țumburuș s. n., pl. țumburușe
11. [DOOM 2] țumburuș s. n., pl. țumburușe/țumburușuri
12. [MDO] țumburuș, pl. țumburușe
13. [DER] țîmburuș (-șe), s. n. – 1. Zîmboc, limbă de cataramă. – 2. Resort, cheie de la un resort. – Var. țîmburuc, țimburuș, țimburuc, țumburuc, înv. zimberec. Mr. zimbireche. Tc. zemberek (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπερέϰι, bg. zimbireche, bg. zembelek.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL