1. [DEX '09] ȚÂMBURUC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș.
2. [MDA2] țâmburuc sn [At: TDRG / V: țum~, țim~, (reg) ~mpurug, țumburug (Pl: țumburuguri), ~ric (Pl: ~ricuri), țimbirlic, țâmpric / Pl: ~uce, ~uri / E: ns cf țâmburuș] 1-2 (Parte mică a unui) obiect (mic), de obicei de formă rotundă Si: țâmburuș (1-2). 3 (Reg; îf țumburug) Insignă. 4 (Reg) Uvulă.
3. [MDA2] țâmburic sn vz țâmburuc
4. [MDA2] țâmpric s vz țâmburuc
5. [MDA2] țâmpurug sn vz țâmburuc
6. [MDA2] țimbirlic s vz țâmburuc
7. [MDA2] țimburuc sn vz țâmburuc
8. [MDA2] țumburuc sn vz țâmburuc
9. [MDA2] țumburug sn vz țâmburuc
10. [CADE] ❍ȚÎMBURUC = ȚIMBURUC.
11. [DLRLC] ȚIMBURUC s. n. v. țîmburuc.
12. [DLRLC] ȚÎMBURUC, țîmburuce, s. n. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. Era un fel de țîmburuc pe care, dacă apăsai, venea îndată sora. CAMILAR, N. II 93. – Variante: țimburuc, țîmpurug (I. CR. VI 126) s. n.
13. [DLRLC] ȚÎMPURUG s. n. v. țîmburuc.
14. [DOOM 3] țâmburuc s. n., pl. țămburuce
15. [DOOM 2] țâmburuc s. n., pl. țâmburuce
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL