1. [DEX '09] ȚAMBALAGIU, țambalagii, s. m. Muzicant care cântă la țambal. – Țambal + suf. -agiu.
2. [MDA2] țambalagiu sm [At: DELAVRANCEA, S. 182 / V: țim-, (rar) țimbelegiu / Pl: ~ii / E: țambal + -agiu] Muzicant care cântă la țambal (2) Si: (rar) țambalist, (îrg) țimbular, (reg) țimbulaș.
3. [CADE] ȚAMBALAGIU, ȚIMBALAGIU sm. 🎼 Lăutar care cîntă cu țambalul: țimbalagiul se dă de ceasul morții, bătînd din ciocănașe, doar o aduna vioarele răzlețe (D.-ZAMF.).
4. [DLRLC] ȚAMBALAGIU, țambalagii, s. m. Muzicant care cîntă la țambal. Merse să mănînce la birtul cu grătar și țambalagii. C. PETRESCU, Î. II 249. Țambalagiul negru... lovea mecanic ciocănașele pe strunele stăpînite de niște degete uscate. BART, E. 197. Taraful lăutarilor de supt Sotir Ciupitul, țambalagiul Olănitei, împodobise din preziuă un cap mare de porc. DELAVRANCEA, S. 182.
5. [Șăineanu, ed. VI] țambalagiu m. cel ce cântă din țimbale. [Formațiune analogică].
6. [Scriban] țambalagíŭ m. (d. țambal). Pop. Cîntăreț din țambal.
7. [MDA2] țimbalagiu sm vz țambalagiu
8. [MDA2] țimbelegiu sm vz țambalagiu
9. [CADE] ȚIMBALAGIU 👉 ȚAMBALAGIU.
10. [DOOM 3] țambalagiu s. m., art. țambalagiul; pl. țambalagii, art. țambalagiii (desp. -gi-ii)
11. [DOOM 2] țambalagiu s. m., art. țambalagiul; pl. țambalagii, art. țambalagiii (-gi-ii)
12. [MDO] țambalagiu
13. [Argou] țambalagiu, țambalagii s. m. informator, denunțător, delator.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL