Definiție și ce înseamnă tămâietor

1. [MDA2] tămâietor, ~oare [At: AR (1829), 15/20 / V: (îrg) ~itoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: tămâia + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care tămâiază (1). 3 smf (Înv) Lingușitor. 4 sf (Înv) Tămâiemiță. 5 sf (Reg) Femeie angajată (cu plată) să bocească un mort și să-i tămâieze mormântul.

2. [MDA2] tămâitoare sf vz tămâietor

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro