1. [DEX '09] TĂMĂDUITOR, -OARE, tămăduitori, -oare, adj. (Pop.) Care tămăduiește; vindecător, lecuitor. [Pr.: -du-i-] – Tămădui + suf. -tor.
2. [MDA2] tămăduitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 171722 / P: ~du-i~ / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: tămădui + -tor] (Pop) 1-2 smf, a (Persoană) care tămăduiește Si: vindecător, (pop) lecuitor, (îvp) mântuitor. 3 sma (Adesea ca nume propriu) Iisus Hristos.
3. [DLRLC] TĂMĂDUITOR, -OARE, tămăduitori, -oare, adj. Care tămăduiește. Ciorchine palide, deopotrivă aburite de albăstreala pietrei cu a cărei zeamă tămăduitoare fuseseră udate. DUMITRIU, N. 258. Se resimți de încredere, ca de apă tămăduitoare. VORNIC, P. 225.
4. [Șăineanu, ed. VI] tămăduitor a. care tămăduește. ║ m. Mântuitorul.
5. [MDA2] tămăduitoriu, ~oare a vz tămăduitor
6. [DOOM 3] !tămăduitor (pop.) (desp. -du-i-) adj. m., s. m., pl. tămăduitori; adj. f., s. f. sg. și pl. tămăduitoare
7. [DOOM 2] tămăduitor (pop.) (-du-i-) adj. m., pl. tămăduitori; f. sg. și pl. tămăduitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL