1. [Șăineanu, ed. VI] tălpigă f. Mold. 1. călcătorul scaunului de doage; 2. pl. călcătorii sau iepele stativelor. [V. talpă 5].
2. [Scriban] tălpícă și -ígă f., pl. ĭ (dim. d. talpă). Pedală, pĭesă de apesat cu talpa la o mașină (de ex., la războĭu de țesut, la scăunoaĭe, la piano ș.a.). Skiŭ, lungă talpă de lemn p. patinat. V. potnog.
3. [IVO-III] tălpigă, -gi.
4. [DRAM 2021] tălpígă, tălpigi, s.f. (reg.) Talpa din lemn în care se înfige furca, de pe care se toarce cânepa, iarna, în șezători. – Din talpă + suf. -ică / -igă (Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL