1. [DEX '09] TĂLPICĂ s. f. v. tălpig.
2. [MDA2] tălpică sf vz tălpig
3. [Scriban] tălpícă și -ígă f., pl. ĭ (dim. d. talpă). Pedală, pĭesă de apesat cu talpa la o mașină (de ex., la războĭu de țesut, la scăunoaĭe, la piano ș.a.). Skiŭ, lungă talpă de lemn p. patinat. V. potnog.
4. [DEX '09] TĂLPIC s. m., s. n. v. tălpig.
5. [DEX '09] TĂLPIG, (1, 2) tălpige, s. n., (3, 4) tălpigi, s. m. 1. S. n. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut cu ajutorul cărora se schimbă ițele. 2. S. n. Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune fără picioare. ♦ Fiecare dintre tălpile unei sănii. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină pentru a împiedica pătrunderea stâlpilor în talpa galeriei. 3. S. m. Încălțăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele petrecută pe deasupra labei piciorului. 4. S. m. Șosetă foarte scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului. [Var.: tălpic s. m., s. n., tălpică s. f.] – Talpă + suf. -ig.
6. [MDA2] tălpic smn vz tălpig
7. [MDA2] tălpice sf vz tălpig
8. [MDA2] tălpig [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ic, tel~ snm, ~ică, ~ice, ~ă sf, telpici, tulpici ssp / Pl: ~ige, (reg) ~uri sn, ~igi sm / E: talpă + -ig] (Reg) 1 sn Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut, cu ajutorul cărora se schimbă ițele Si: (reg) călcător, iapă, măiuț, piciorong, podnog, schimbător, scăndureauă, tălpău, tălpel, tălpete (3), tălpeț (3), tălpigei (1), tălpiș (1), tălpiță (3), tălpoi (12). 2 sn Pedala de la scăunoaie pe care dulgherul apasă cu piciorul pentru a fixa lemnul de cioplit. 3 sn Scobitură făcută în trunchiul2 (1) unui copac. 4 sn Instrument de lemn cu pedală, folosit la pescuit pentru a stârni peștii și a-i alunga spre plasă. 5 sn Fiecare dintre tălpile unei sănii Si: (reg) tălpiș (2), tălpoi (13). 6 sn Sanie formată dintr-un „molid îngemănat”, pe care se transportă mortul la cimitir. 7 sn Patină de lemn. 8 sn Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune în loc de picioare. 9 sn Grindă de lemn care se pune la temelia unor case. 10 sn Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină, pentru a împiedica pătrunderea lor în talpa galeriei. 11 sn (Teh) Suportul unui aparat. 12 sm Încălțăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă (49) de lemn cu o baretă de piele Si: (reg) tălpar (3). 13 sm Bucată de piele cu care se cârpesc opincile Si: (reg) potlog. 14 sf (Îf tălpigă) Fâșie de pânză cusută în partea de jos, la cioareci sau la indispensabili, care se fixează sub talpa piciorului. 15 sm Laba piciorului. 16 sm (Pex) Calapod pentru încălțăminte. 17 sm (îf tălpici) Șosete care acoperă laba piciorului.
9. [MDA2] tălpigă sf vz tălpig
10. [MDA2] telpici ssp vz tălpig
11. [MDA2] telpig smn vz tălpig
12. [MDA2] tulpici ssp vz tălpig
13. [DEX '98] TĂLPIC s. m. și. n. v. tălpig.
14. [DEX '98] TĂLPIG, (1, 2) tălpige, s. n., (3, 4) tălpigi, s. m. 1. S. n. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut cu ajutorul cărora se schimbă ițele. 2. S. n. Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune fără picioare. ♦ Fiecare dintre tălpile unei sănii. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină pentru a împiedica pătrunderea stâlpilor în talpa galeriei. 3. S. m. Încălțăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele petrecută pe deasupra labei piciorului. 4. S. m. Șosetă foarte scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului. [Var.: tălpic s. m. și n., tălpică s. f.] – Talpă + suf. -ig.
15. [DLRLC] TĂLPIC s. n. v. tălpig.
16. [DLRLC] TĂLPIG, (1, 2, 3) tălpige, s. n., (4) tălpigi, s. m. (Și în forma tălpic) 1. Fiecare din cele două pedale de la războiul de țesut, cu ajutorul cărora se schimbă ițele; iapă. De-ai ști călca pe tălpig Cum ști căta la voinic. MARIAN, S. 68. Mie-mi trebui țesătoare Fata ta-i scurtă-n picioare, Nu ajunge la tălpige De nu i-oi pune cîrlige. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 435. 2. (Rar) Fiecare din cele două suporturi laterale curbate, cu care sînt prevăzute unele scaune care nu au picioare. Se legăna în scaunul ei pe tălpige. GALAN, Z. R. 180. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stîlpii unei galerii de mină, pentru a împiedica pătrunderea lor în talpa galeriei. 3. Fiecare dintre tălpile unei sănii. Pe cînd îi lucra tălpicele, eu – nerăbdător – îl zoream. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 89. 4. Încălțăminte rudimentară, alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele, care se petrece pe deasupra labei piciorului. [Turcoaicele] s-au înălțat din tălpigii lor, lungindu-se în șalvarii de stambă roșie. SADOVEANU, O. L. 140. – Variante: tălpic s. n., tălpică (PAMFILE, I. C. 276) s. f.
17. [DOOM 3] tălpic (șosetă) s. m., pl. tălpici
18. [DOOM 3] tălpig1 (încălțăminte) s. m., pl. tălpigi
19. [DOOM 3] tălpig2 (pedală la războiul de țesut; talpă de sanie) s. n., pl. tălpige
20. [DOOM 2] tălpic (șosetă) s. m., pl. tălpici
21. [DOOM 2] tălpig2 (pedală la războiul de țesut, talpă la sanie) s. n., pl. tălpige
22. [DOOM 2] tălpig1 (încălțăminte) s. m., pl. tălpigi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL