1. [DEX '09] TÂLHĂRIE, tâlhării, s. f. Furt însoțit de amenințări sau violență; p. gener. furt, hoție. – Tâlhar + suf. -ie.
2. [MDA2] tâlhărie sf [At: VARLAAM, C. 277 / V: (îrg) tăl~ / Pl: ~ii / E: tâlhar + -ie] 1 Faptă de tâlhar (1) Si: furt, hoție, jaf, (îrg) tâlhărit1, (înv) tâlhărășug, tâlhărșag, tâlhușag, (îvr) tâlhărire, (reg) robălie. 2 (Reg) Haiducie (1).
3. [Șăineanu, ed. VI] tâlhărie f. faptă, meserie de tâlhar.
4. [MDA2] tălhărie sf vz tâlhărie
5. [DLRLC] TÎLHĂRIE, tîlhării, s. f. Acțiunea de a jefui; jaf, furt, hoție. I-au fost luat banii prin înșălăciune și tîlhărie. NEGRUZZI, S. I 86.
6. [Scriban] tîlhăríe f. Faptă de tîlhar. Vĭața de tîlhar. – Mold. tălh-.
7. [DOOM 3] tâlhărie s. f., art. tâlhăria, g.-d. art. tâlhăriei; pl. tâlhării, art. tâlhăriile (desp. -ri-i-)
8. [DOOM 2] tâlhărie s. f., art. tâlhăria, g.-d. art. tâlhăriei; pl. tâlhării, art. tâlhăriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL