1. [MDA2] talaghir [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) tălăghir, tilighir / Pl: ~e sn, ~i sm / E: ns cf rom talabă și mg talabor] (Mol) 1 sn Piedică de forma unei tălpi de sanie, care se pune sub o roată a căruței când aceasta coboară o pantă. 2 sn Drug greu de lemn care se pune să apese roțile de dinapoi ale unui car la coborâre, pentru a le frâna. 3 sn (Îe) A sta (ca un) ~ A nu face nimic. 4 sm (Fig) Musafir neinvitat. 5 sm (Lpl) Fese. 6 sm (Dep) Persoană înaltă și grasă.
2. [Scriban] talaghír n., pl. e (cp. cu ung. talabor, pedică, opritoare, frînă). Est. Opritoare (pedică) formată dintr’o săniuță care se prinde de o roată saŭ dintr’un butuc care se apeasă pe roatele din apoĭ ale unuĭ car greŭ. Fig. Iron. Persoană grasă și greoaĭe. Nț. Suc. Musafir nepoftit, lăstun. A sta talaghir, a sta ca un trîndav. – Și tălă-. V. mărhaĭe.
3. [MDA2] tălăghir smn vz talaghir
4. [MDA2] tilighir sn vz talaghir
5. [Scriban] tălăghír, V. talaghir.
6. [DAR] talaghir, talaghire, s.n. (înv.; pop.) 1. frână, piedică (la roți). 2. persoană grasă, greoaie. 3. musafir nepoftit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL