1. [DEX '09] TĂIFĂSUI, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui.
2. [MDA2] tăifăsui vi [At: REBREANU, NUV. 89 / Pzi: ~esc / E: taifas + -ui] (Pfm) A sta la taifas (1) Si: (pfm) a pălăvrăgi, (reg) a tăinui (6), a tăifăsi, a tăini.
3. [DLRLC] TĂIFĂSUI, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A sta la taifas; a palavragi, a sporovăi. A fost chemat în cabinetul său particular, au tăifăsuit o noapte întreagă. BOGZA, A. Î. 57. Două femei care ieșiseră în poartă și tăifăsuiau, l-au văzut pe bătrîn mergînd lîngă un băiat tînăr. PAS, Z. I 203. Tăifăsuia cu țăranii dimprejurul lui, aruncînd și cîte-o glumă. REBREANU, R. II 82.
4. [DOOM 3] tăifăsui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiesc, 3 sg. tăifăsuiește, imperf. 1 tăifăsuiam; conj. prez. 1 sg. să tăifăsuiesc, 3 să tăifăsuiască
5. [DOOM 2] tăifăsui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiesc, imperf. 3 sg. tăifăsuia; conj. prez. 3 să tăifăsuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL