1. [DEX '09] TĂICULIȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui taică; tăicușor, tăicuță, tăiculean. – Taică + suf. -uliță.
2. [MDA2] tăiculiță sm [At: POLIZU / Pl: ? / E: taică + -uliță] (Pop; hip) 1-2 Taică (1-6).
3. [DEX '98] TĂICULIȚĂ s. m. Diminutiv al lui taică; tăicușor, tăicuță, tăiculean. – Taică + suf. -uliță.
4. [DLRLC] TĂICULIȚĂ s. m. Diminutiv al lui taică. Costică, taică, adu-mi, măi, tăiculiță, o jumătate de drojdie. STANCU, D. 151. Asta e mană, tăiculiță! ne desluși unchiașul oftînd. I. BOTEZ, ȘC. 123. Am avut un tăiculiță Cu milă și cu credință. TEODORESCU, P. P. 476.
5. [DLRM] TĂICULIȚĂ s. m. Diminutiv al lui taică.
6. [DOOM 3] tăiculiță (pop.) s. m.
7. [DOOM 2] tăiculiță (pop.) s. m.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL