1. [DEX '09] ȚĂHNI, pers. 3 țăhnește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul); a chefni. – Țah + suf. -(ă)ni.
2. [MDA2] țăhni vi [At: NEGRUZZI, S. II, 264 / V: țeh~, țeheni, țâh~, țăgni / Pzi: ~nesc / E: țah + -(ă)ni] 1 (Mol; d. câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul) Si: a chefni (1), țăhăi (1), (reg) a țăhălui1 (1). 2 (Reg; fig) A vorbi mult. 3 (Reg; fig) A face cuiva observații. 4 (Reg; mai ales d. câini) A mârâi. 5 (Reg; fig) A țipa (de necaz, de durere).
3. [DLRLC] ȚĂHNI, țăhnesc, vb. IV. Intranz. (Regional, despre cîini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vînatul); a chefni. Alți copoi, în altă parte, au prins a țăhni, adulmecînd altă sălbătăciune. SADOVEANU, D. P. 82. Cîntau și într-acolo cornuri și țăhneau înăbușit cînii. id. F. J. 373. Deprinde... Pre căpoieș s-alerge țăhnind după găină. NEGRUZZI, S. II 264.
4. [MDA2] țăgni v vz țăhni
5. [MDA2] țâhni v vz țăhni
6. [MDA2] țeheni v vz țăhni1
7. [MDA2] țehni v vz țăhni
8. [DOOM 3] țăhni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. țăhnește, 3 pl. țăhnesc, imperf. 3 sg. țăhnea; conj. prez. 3 să țăhnească
9. [DOOM 2] țăhni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. țăhnește, imperf. 3 sg. țăhnea; conj. prez. 3 să țăhnească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL