1. [DEX '09] TAHEOMETRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiometru s. n.] – Din fr. tachéomètre.
2. [MDA2] taheometru sn [At: COSTINESCU / P: ~he-o~ / V: (înv) ~hio~ / Pl: ~re / E: fr tachéomètre] 1 (Înv) Tahometru (1). 2 Tahimetru (2).
3. [DEX '98] TAHEOMETRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiometru s. n.] – Din fr. tachéomètre.
4. [DN] TAHEOMETRU s.n. Tahimetru (1). [< fr. tachéomètre].
5. [MDN '00] TAHEOMETRU/TAHIMETRU s. n. instrument topografic folosit în taheometrie; celerimetru, stadimetru. (< fr. tachéomètre)
6. [DEX '09] TAHIMETRU, tahimetre, s. n. 1. Instrument topografic alcătuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optică a distanței până la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire așezate în acest punct. 2. Aparat folosit pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. – Din fr. tachymètre.
7. [DEX '09] TAHIOMETRU s. n. v. taheometru.
8. [MDA2] tachimetru sn vz tahimetru
9. [MDA2] tahimetru sn [At: CADE / V: (înv) tachim~ / Pl: ~re / E: fr tachymètre] 1 Aparat folosit pentrua măsura viteza curentului cursurilor de apă. 2 Instrument topografic care pennite ridicarea topografică rapidă a planurilor și a hărților prin măsurarea distanțelor pe cale optică, derivat dintr-un teodolit în luneta cămia s-au adăugat fire stadimetrice Si: taheometru (2). 3 Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, a turației motoarelor etc.
10. [MDA2] tahiometru sn vz taheometru
11. [DLRLC] TAHIMETRU, tahimetre, s. n. Teodolit cu un dispozitiv special, care permite determinarea distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct.
12. [DN] TAHIMETRU s.n. 1. Instrument prevăzut cu un dispozitiv special, care permite determinarea directă a distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; stadimetru; taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc.; tahometru; celerimetru. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. [< fr. tachymètre].
13. [MDN '00] TAHIMETRU2 /TAHOMETRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea turației unei piese rotitoare a unei mașini, a turației mașinilor; celerimetru. 2. aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. (< fr. tachymètre, germ. Tachometer)
14. [MDN '00] TAHIMETRU1 s. n. elem. taheometru. ()
15. [DOOM 3] tahimetru (instrument topografic) (desp. -me-tru) s. n., art. tahimetrul; pl. tahimetre
16. [DOOM 2] !tahimetru (instrument topografic) (-me-tru) s. n., art. tahimetrul; pl. tahimetre
17. [MDO] tahimetru, pl. tahimetre
18. [DETS] TAHEO- „viteză, rapiditate”. ◊ gr. takheos „repede, rapid” > fr. tachéo-, engl. id., germ. id. > rom. taheo-. □ ~graf (v. -graf), s. n., tahigraf* (2); ~metrie (v. -metrie1), s. f., tahimetrie*; ~metru (v. -metru1), s. n., tahimetru* (1).
19. [DETS] TAHI- (TACHI-) „repede, rapid”. ◊ gr. takhys „rapid, repede” > fr. tachy-, germ. id., engl. id., it. tachi- > rom. tahi- și tachi-. □ ~auxeză (v. -auxeză), s. f., dezvoltare mai rapidă a unui organ față de altul similar; ~cardie (v. -cardie), s. f., accelerare anormală a ritmului cardiac; ~fagie (v. -fagie), s. f., acțiune de a ingera repede alimentele cu masticație insuficientă; ~femie (v. -femie), s. f., tulburare de vorbire caracterizată prin accelerarea ritmului verbal; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., protecție rapidă a organismului obținută prin injectarea unei cantități mici de toxină organică; ~frazie (v. -frazie), s. f., vorbire foarte rapidă; ~frenie (v. -frenie), s. f., procese mintale rapide; ~geneză (tachigeneză) (v. -geneză), s. f., dezvoltare accelerată în filogenie; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Aparat înregistrator de viteze. 2. Instrument folosit în topografie la întocmirea planurilor și hărților; sin. taheograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., stenografie*; ~grafometru (v. grafo-, v. -metru1), s. n., aparat topografic folosit la măsurarea distanțelor orizontale și a diferențelor de altitudine; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat printr-un debit exagerat de cuvinte; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare indirectă a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; sin. celerimetrie, taheometrie; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument care permite determinarea directă a distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; sin. taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecventei mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc. sin. celerimetru. 3. Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă; ~pnee (v. -pnee), s. f., accelerarea anormală a ritmului de respirație; ~psihie (v. -psihie), s. f., accelerare anormală a ritmului de gîndire; ~scop (v. -scop), s. n., aparat folosit la studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale; ~sistolie (v. -sistolie), s. f., accelerare anormală a sistolelor cardiace; ~sporie (v. -sporie), s. f., răspîndire timpurie și rapidă a semințelor; ~top (v. -top), s. n., instrument tahimetric care servește la măsurători de distanță și de diferențe de nivel, în vederea întocmirii planurilor topografice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL