1. [MDA2] tahi- [At: DN3 / V: tachi- / E: fr tachy~, tachèo~, ger tacho-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Rapid. 2 Turație.
2. [DN] TAHI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „rapid”, „accelerat”, „turație”. [Scris și tachi-, var. taheo- (pron. -he-o-), taho-. / < fr. tachy-, tachéo-, germ. tacho-, cf. gr. tachys – rapid].
3. [MDN '00] TAHI- elem. taheo-.
4. [MDA2] taheo- vz tahi-
5. [DN] TACHI- v. tahi-.
6. [DN] TAHEO- v. tahi-
7. [DN] TAHO- v. tahi-
8. [MDN '00] TAHEO-/TAHI-/TAHO-, -TAHĂ elem. „viteză, rapiditate”, „turație”. (< fr. tachéo-, tachy-, germ. tacho-, fr. -tache, cf. gr. takh/e/os, takys)
9. [MDN '00] TAHO- elem. taheo-.
10. [DETS] TAHI- (TACHI-) „repede, rapid”. ◊ gr. takhys „rapid, repede” > fr. tachy-, germ. id., engl. id., it. tachi- > rom. tahi- și tachi-. □ ~auxeză (v. -auxeză), s. f., dezvoltare mai rapidă a unui organ față de altul similar; ~cardie (v. -cardie), s. f., accelerare anormală a ritmului cardiac; ~fagie (v. -fagie), s. f., acțiune de a ingera repede alimentele cu masticație insuficientă; ~femie (v. -femie), s. f., tulburare de vorbire caracterizată prin accelerarea ritmului verbal; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., protecție rapidă a organismului obținută prin injectarea unei cantități mici de toxină organică; ~frazie (v. -frazie), s. f., vorbire foarte rapidă; ~frenie (v. -frenie), s. f., procese mintale rapide; ~geneză (tachigeneză) (v. -geneză), s. f., dezvoltare accelerată în filogenie; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Aparat înregistrator de viteze. 2. Instrument folosit în topografie la întocmirea planurilor și hărților; sin. taheograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., stenografie*; ~grafometru (v. grafo-, v. -metru1), s. n., aparat topografic folosit la măsurarea distanțelor orizontale și a diferențelor de altitudine; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat printr-un debit exagerat de cuvinte; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare indirectă a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; sin. celerimetrie, taheometrie; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument care permite determinarea directă a distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; sin. taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecventei mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc. sin. celerimetru. 3. Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă; ~pnee (v. -pnee), s. f., accelerarea anormală a ritmului de respirație; ~psihie (v. -psihie), s. f., accelerare anormală a ritmului de gîndire; ~scop (v. -scop), s. n., aparat folosit la studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale; ~sistolie (v. -sistolie), s. f., accelerare anormală a sistolelor cardiace; ~sporie (v. -sporie), s. f., răspîndire timpurie și rapidă a semințelor; ~top (v. -top), s. n., instrument tahimetric care servește la măsurători de distanță și de diferențe de nivel, în vederea întocmirii planurilor topografice.
11. [DETS] TACHI-, v. TAHI-.
12. [DETS] -TAHĂ „viteză”. ◊ gr. takhos „viteză” > fr. -tache, germ. id. > rom. -tahă.
13. [DETS] TAHEO- „viteză, rapiditate”. ◊ gr. takheos „repede, rapid” > fr. tachéo-, engl. id., germ. id. > rom. taheo-. □ ~graf (v. -graf), s. n., tahigraf* (2); ~metrie (v. -metrie1), s. f., tahimetrie*; ~metru (v. -metru1), s. n., tahimetru* (1).
14. [DETS] TAHO- „viteză, iuțeală, turație”. ◊ gr. takhos „viteză, iuțeală” > fr. tacho-, germ. id., engl. id. > rom. taho-. □ ~graf (v. -graf), s. n., 1. Tahometru înregistrator. 2. Aparat medical pentru înregistrarea frecvenței pulsului și respirației; ~grafie (v. -grafie), s. f., măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la tahometru; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea turației motoarelor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL