1. [DEX '09] TĂGĂDUINȚĂ, tăgăduințe, s. f. (Înv.) Tăgăduială. – Tăgădui + suf. -ință.
2. [DLRLC] TĂGĂDUINȚĂ, tăgăduințe, s. f. Tăgăduială.
3. [DLRM] TĂGĂDUINȚĂ, tăgăduințe, s. f. (Înv.) Tăgăduială. – Din tăgădui + suf. -ință.
4. [Șăineanu, ed. VI] tăgăduință f. fapta de a tăgădui.
5. [MDA2] tăgăduintă sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~te / E: tăgădui + -intă] (Înv) Tăgadă (1).
6. [DOOM 3] tăgăduință (înv.) s. f., g.-d. art. tăgăduinței; pl. tăgăduințe
7. [DOOM 2] tăgăduință (înv.) s. f., g.-d. art. tăgăduinței; pl. tăgăduințe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL