1. [DEX '09] TĂGADNIC, -Ă, tăgadnici, -ce, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.
2. [MDA2] tăgadnic, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 266 / Pl: ~ici, ~ice / E: tăgadă + -nic] (înv) Mincinos.
3. [DLRLC] TĂGADNIC, -Ă, tăgadnici, -e, adj. (Învechit) Care tăgăduiește; mincinos. (Cu pronunțare regională) Copilul fur, tagadnic, de slugi e învățat. NEGRUZZI, S. II 266.
4. [DOOM 3] tăgadnic (înv.) adj. m., pl. tăgadnici; f. tăgadnică, pl. tăgadnice
5. [DOOM 2] tăgadnic (înv.) adj. m., pl. tăgadnici; f. tăgadnică, pl. tăgadnice
6. [DER] TĂGADNIC, TĂGADNICĂ, tăgadnici, tăgadnice, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL