1. [DEX '09] TAFTUR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam].
2. [MDA2] taftur sm [At: (a. 1790) ap. ȘIO II1, 344 / V: (reg) tăfturi, tâfturi ssp, tast~, toftar, tuf~ s / A și: (reg) taf~ / Pl: ~i, (reg) ~e, ~uri sn / E: ns cf tc tapkur] 1 (Îrg) Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal Si: (reg) troc2. 2 (îvr) Cureaua cu care se leagă scările la șa. 3 (Reg) Partea de pe piept a hamului1 (1). 4 (îrg) Brâu (1). 5 (Reg; îf tâfturi) Petice din care se țes covoare țărănești.
3. [DLRLC] TAFTUR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strînge șaua sau pătura pe cal sau cu care se leagă scările la șa. Deschingai tafturii Pisicuții și-i luai povara din spate. HOGAȘ, M. N. 58. Ș-atunci bine că-i venea Numa-n tafturi se umfla Și departe-l azvîrlea. TEODORESCU, P. P. 523.
4. [Șăineanu, ed. VI] taft(ur) m. curea sub pântecele calului: calul numa ’n tafturi se umfla și departe îl asvârlia POP. [Turc, TAPKUR].
5. [Scriban] taftúr n., pl. e (turc. tapkur, troc). Troc, chinga de deasupra, chingă în general: numa’n taftur se unfla (calu) și departe-l arunca; șapte chĭugĭ că mi-l chinga (închinga), șapte chingĭ, șapte tafture (P. P.); doŭă chimire, treĭ tafture (Doc.).
6. [MDA2] tastur s vz taftur
7. [MDA2] tăfturi ssp vz taftur
8. [MDA2] tâfturi ssp vz taftur
9. [MDA2] toftar s vz taftur
10. [MDA2] tuftur s vz taftur
11. [DOOM 3] taftur s. m., pl. tafturi
12. [DOOM 2] taftur s. m., pl. tafturi
13. [DER] taftur (-ri), s. m. – Chingă la cai. Tc. tapkur (Șeineanu, II, 343; Lokotsch 2021); după Pascu, Arch. Rom., VII, 560, din pol. taftái.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL