1. [MDA2] taftaluc sm [At: (a. 1776) ap. N. A. BOGDAN, C. M. 68 / V: (înv) ~lâc, tahtalâc, (reg) ~ug / Pl: ~uci / E: tc *tahtahk] (Mol) 1 Buștean din care se fac plutele. 2 Bârna care se pune deasupra ușilor și ferestrelor, pentru ca peretele să fie cât mai rezistent. 3 Lemn scurt și gros pe care se rostogolesc buștenii Si: căpătâi. 4 Par mic cu care se dau pietrele jos din căruță. 5 (Șîf taftalug) Tăvălug (1) făcut dintr-un lemn cilindric, cu care se sfărâmă bulgării de pământ rămași după grăpat.
2. [MDA2] taftalâc sm vz taftaluc
3. [MDA2] taftalug sm vz taftaluc
4. [MDA2] tahtalâc sm vz taftaluc
5. [Șăineanu, ed. VI] taftalâc n. Mold. butuc necioplit pentru plute: într’o plută intră 22 de taftalâcuri [Tras din turc. TAHTÁ, scândură].
6. [Scriban] taftalîc (vechĭ) și taftalúc m. (din maĭ vechĭu tahtalîc, d. turc. tahtalyk, depozit de scîndurĭ, scîndurărie, d. tahta, pers. tahte, scîndură). Mold. Bilă, grindă de brad colosală: o plută de taftalucĭ.
7. [Scriban] tahtalîc, V. taftalîc
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL