1. [DRAM 2021] țâflóc, țâflocuri, (țifloc), s.n. (reg.) Omușorul din cerul gurii; împărătuș. – Din țâflă + suf. -oc (MDA).
2. [DRAM 2015] țâfloc, țâflocuri, (țifloc), s.n. – (reg.; anat.) Omușorul din cerul gurii; împărătuș (ALRRM, 1969: 62). – Din țâflă (var. de la țeh „bucată de lemn, băț” < sas. zeche, din germ. Zeichen „semn de hotar”) + suf. -oc (MDA).
3. [DRAM] țâfloc, -uri, s.n. – (anat.) Omușorul din cerul gurii; împărătuș (ALR 1969: 62). – Probabil cf. țâflă (var. de la țeh „bucată de lemn, băț” < sas. zeche, din germ. Zeichen „semn de hotar”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL