1. [MDA2] tăfăragă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~far~, ~roagă, ~rugă, tăvăr~, tef~, teferea~ / E: bg, rs творог] 1 (Reg) Brânză de vacă. 2 (Reg; îe) A se face ~ Ase strivi. 3 (Mol) Mâncare de calitate inferioară. 4 (Mun; îf tefereagă) Terciuială groasă (de mămăligă cu lapte).
2. [Scriban] tăfărágă, V. tăvăragă.
3. [MDA2] tăfaragă sf vz tăfăragă
4. [MDA2] tăfăroagă sf vz tăfăragă
5. [MDA2] tăfărugă sf vz tăfăragă
6. [MDA2] tăvăragă sf vz tăfăragă
7. [MDA2] tefăragă sf vz tăfăragă
8. [MDA2] tefereagă sf vz tăfăragă
9. [Scriban] tăvărágă f., pl. ăgĭ (vsl. tvarogŭ, brînză, rus. tvoróg, boț de lapte închegat, brînză de vacă. V. sfarog). Mold. sud. Mîncare proastă, talmeș-balmeș, mormîndăŭ, torocală, heltĭugă. – În Trans. tăfăragă, brînză de vacă. V. mînzală.
10. [DLRLV] TĂFĂRAGĂ s.f. (Ban.) Brînză de vacă. Tefĕragĕ. Caseus vaccinus. AC, 373. Etimologie: bg. tvarog.
11. [DAR] tăfăragă, tăfărăgi, s.f. (reg.) 1. brânză de vacă. 2. mâncare proastă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL