1. [DEX '09] ȚAFANDACHE, țafandache, s. m. (Fam.) Tânăr sclifosit și ridicol; fante. – Et. nec.
2. [MDA2] țafandache smi [At: CONV. LIT. XVI, 357 / E: nct] Bărbat (tânăr) fandosit, ridicol și ușuratic Si: filfizon, fante (2), muțunache.
3. [CADE] ȚAFANDACHE sm. = MUȚUNACHE2: un ~ cu sticla în ochiu, cu gîtul pus ca ’ntr’un proțap, cu gulerul gata să-l apuce de nas (ISP.).
4. [DEX '98] ȚAFANDACHE s. m. (Fam.) Tânăr sclifosit și ridicol; fante. – Et. nec.
5. [DLRLC] ȚAFANDACHE s. m. (Familiar, cu sens peiorativ) Tînăr sclifosit și ridicol; fante. Un țafandache cu sticla în ochi, cu gîtul pus ca-ntr-un proțap, cu gulerul gata să-l apuce de nas. ISPIRESCU, la TDRG.
6. [Șăineanu, ed. VI] țafandache m. fam. burghez înfumurat. [Primitiv probabil nume propriu].
7. [Scriban] țafandáche (Munt.) și -áchi (Mold.) n., gen. al luĭ (un dim. ngr.). Personagiŭ sclivisit și ridicul. Cp. cu muțunachi, fudulachi.
8. [DOOM 3] !țafandache (pop.) s. m. și f., g.-d. art. lui țafandache; pl. țafandache
9. [DOOM 2] țafandache (fam.) s. m. și f., g.-d. lui țafandache; pl. țafandache
10. [DER] țafandache s. m. – Caraghios, măscărici, bufon. Origine necunoscută; după consonanță pare a fi ngr. Tratat gramatical ca nume propriu.
11. [Argou] țafandache s. m. invar. tânăr sclifosit și ridicol
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL