1. [DEX '09] TACRIR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.
2. [MDA2] tacrir sn [At: PRAV. COND. (1780), 56 / V: (înv) ~clir, ~il, tec~, trac~ / Pl: ~uri / E: tc takrir] (Tcî) 1 Raport. 2 Memoriu. 3 (Jur) Declarație (14). 4 (Jur) Proces-verbal. 5 (Jur; pex) Interogatoriu.
3. [DLRLC] TACRIR, tacriruri, s. n. (Învechit și arhaizant) Interogatoriu. Înainte de miezul nopții au început să se ia în instanță tacrirurile acuzaților. CAMIL PETRESCU, O. II 561. În loc să mă-ntrebi: «Ai mîncat tu ceva, mă băiete, astăzi?»... dumneata îmi iei tacrirul pe nemîncate. CARAGIALE, O. III 53.
4. [Șăineanu, ed. VI] tacrir n. interogatoriu (vechiu termen juridic și azi încă popular): am auzit pe logofătul Mitropolitului luând tacrir vizitiului FIL. [Turc. TAKRIR, raport, depunere sub jurământ].
5. [Scriban] tacrír n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] takrir, expresiune, raport, memoriŭ, expunere. V. mucarer). Vechĭ. Raport, comunicare. Constatare, proces-verbal. Interogatoriŭ: ĭ-a luat tacrir.
6. [MDA2] taclir sn vz tacrir
7. [MDA2] tacril sn vz tacrir
8. [MDA2] tecrir sn vz tacrir
9. [MDA2] tracrir sn vz tacrir
10. [DOOM 3] tacrir (înv.) (desp. ta-crir) s. n., pl. tacriruri
11. [DOOM 2] tacrir (înv.) (ta-crir) s. n., pl. tacriruri
12. [DER] tacrir (-ruri), s. n. – 1. Proces-verbal. – 2. Raport, memoriu. – Mr. tăcrire. Tc. takrir (Șeineanu, II, 341), cf. sb. takrir. Sec. XVIII, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL