1. [DEX '09] TACHINARE, tachinări, s. f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. – V. tachina.
2. [MDA2] tachinare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~nări / E: tachina] 1 Necăjire a cuiva în glumă Si: tachinărie (1). 2 (Fig) Obsedare.
3. [DEX '98] TACHINARE, achinări, s. f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. – V. tachina.
4. [DLRLC] TACHINARE, tachinări, s. f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei; tachinărie. Sînt sigur că n-ai uitat nici veșnica dumitale tachinare, cu care mă întrerupeai de cîte ori spuneam cu emfază pretențioasă că nu-mi aparțin. C. PETRESCU, C. V. 22.
5. [DN] TACHINARE s.f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. [< tachina].
6. [DEX '09] TACHINA, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.
7. [MDA2] tachina vt [At: CARAGIALE, O. VI, 207 / Pzi: ~nez / E: fr taquiner] 1 A necăji pe cineva în glumă. 2 (Fig) A obseda.
8. [DLRLC] TACHINA, tachinez, vb. I. Tranz. A contraria pe cineva în lucruri mărunte, a necăji în glumă, a glumi pe socoteala unei persoane cu însăși acea persoană. Mă tachinează întotdeauna cînd îi vorbesc despre suvenirurile mele din tinerețe. C. PETRESCU, C. V. 200. Astă-seară... pe toate am să le tachinez. CARAGIALE, O. I 206. Te tachinez față cu toți colegii. CONTEMPORANUL, VII 485. ♦ Fig. A obseda. Bucata muzicală care te tachinează... o știu toată. CARAGIALE, O. VII 90.
9. [DN] TACHINA vb. I. tr. A supăra, a necăji în glumă (pe cineva). [< fr. taquiner].
10. [MDN '00] TACHINA vb. tr. a necăji (pe cineva) în glumă. (< fr. taquiner)
11. [Șăineanu, ed. VI] tachinà v. a contraria pentru lucruri mărunte (= fr. taquiner).
12. [Scriban] *tachinéz v. tr. (fr. taquiner). Contrariez în glumă saŭ în serios.
13. [DOOM 3] tachinare s. f., g.-d. art. tachinării; pl. tachinări
14. [DOOM 2] tachinare s. f., g.-d. art. tachinării; pl. tachinări
15. [DOOM 3] tachina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tachinez, 3 tachinează; conj. prez. 1 sg. să tachinez, 3 să tachineze
16. [DOOM 2] tachina (a ~) vb., ind. prez. 3 tachinează
17. [DER] tachina (-nez, -at), vb. – A necăji pe cineva în glumă. Fr. taquiner.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL