1. [DEX '09] ȚĂCĂNITURĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură.
2. [MDA2] țăcănitură sf [At: BAR – MUNT., W. 3891/3, ap. TDRG / S și: țecănitură / Pl: ~ri / E: țăcăni + -itură] Zgomot scurt (repetat și ritmic) Si: păcănitură, țăcăneală (1), țăcănire (1), țăcănit1 (1), (rar) țăncănitură, (reg) țocănitură.
3. [DLRLC] ȚĂCĂNITURĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. Dadaci ar fi executat o perfectă mînuire de armă, cu toate țăcăniturile reglementare. CAMILAR, N. I 156.
4. [CADE] ȚĂCĂNIT sbst., ȚĂCĂNITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a țăcăni; rezultatul acestei acțiuni: vorbește numai țăcănitul sapelor și al tîrnăcoapelor (JIP.); țăcănitul din ce în ce mai obosit al roatelor (car.); se auzeau țăcănituri pripite: ghionoaia neagră sfredelește trunchii copacilor (UR.); să mai auzi și fîșîiturile periilor, țăcăniturile armelor (BR.-VN.).
5. [DOOM 3] țăcănitură s. f., g.-d. art. țăcăniturii; pl. țăcănituri
6. [DOOM 2] țăcănitură s. f., g.-d. art. țăcăniturii; pl. țăcănituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL