Definiție și ce înseamnă țăcăneală

1. [DEX '09] ȚĂCĂNEALĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală.

2. [MDA2] țăcăneală sf [At: CARAGIALE, O. II, 323 / Pl: ~eli / E: țăcăni + -eală] 1 Zgomot scurt, ritmic Si: țăcănire (1), țăcănit1 (1), țăcănitură, (reg) țocăneală. 2 (Îlav) La (sau în, pe) ~ Cu pas sau cu mers ritmic 3 (Îal) La pas. 4 (Fig) Cicăleală. 5 (Reg) Mărunțirea unui teren arat, în vederea cultivării Si: țăcănire (3). 6 (Fig; fam) Tulburare a sănătății mintale Si: (fam) sminteală, (fam) țăcănire (4), (fam) țicneală (1).

3. [CADE] ȚĂCĂNEALĂ (pl. -eli) sf. Sgomotul produs de loviturile ritmice ale potcoavelor cailor, de o ciocănitură ușoară și repetată: țăcăneala potcoavelor... îmi izbea neplăcut urechile (Lung.) [țăcăni].

4. [DEX '98] ȚĂCĂNEALĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală.

5. [DLRLC] ȚĂCĂNEALĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a țăcăni; țăcănit. Se aude mereu un zgomot neîntrerupt, un fel de țăcăneală cadențată. BART, S. M. 49. Ea auzi țăcăneala unui pas de cal. CARAGIALE, S. 31. ◊ Loc. adv. (Rar) Pe (la sau în) țăcăneală = țăcănind ritmic. Pe cît de gros și de voinic e Pitache, pe atît de uscat și de pipernicit e Năiță... Dar merg în pas la țăcăneală. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59. Tovarășul meu... începu și el să tropote în fața mea, jucînd foarte serios și pe țăcăneală. ODOBESCU, S. III 251.

6. [Șăineanu, ed. VI] țăcăneală f. tropot: poștalionul înainta pe țăcăneală OD.

7. [Scriban] țăcăneálă f., pl. elĭ. Mers țăcănit, trap saŭ buĭestru a lene. La țăcăneală, în mers țăcănit.

8. [DOOM 3] țăcăneală s. f., g.-d. art. țăcănelii; pl. țăcăneli

9. [DOOM 2] țăcăneală s. f., g.-d. art. țăcănelii; pl. țăcăneli

10. [IVO-III] țăcăneală, -neli.

11. [Argou] țăcăneală, țăcăneli s. f. 1. manie, nebunie. 2. (la tenis) joc de uzură, cu mingi lungi, trimise pe fundul terenului. 3. (friz.) foarfecă.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ȚÂȚĂ, țâțe, s. f. 1. (Pop.) Sân, mamelă. ◊ Loc. adj. De […]
1. [DEX '09] ȚÂȚĂ, țâțe, s. f. 1. (Pop.) Sân, mamelă. ◊ Loc. adj. De […]
1. [MDA2] țaie2 sf vz țâțaie 2. [MDA2] țațaie sf vz țâțaie 3. [MDA2] țâțaie […]
1. [DEX '09] ȚÂȚOS, -OASĂ, țâțoși, -oase, adj. (Pop.; rar la m.) Cu sânii mari. […]
1. [DEX '09] ȚÂȚÂNĂ, țâțâni, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) […]
1. [MDA2] țăcală1 sf [At: CIAUȘANU, V. 206 / Pl: ~le / E: ns cf […]
1. [DEX '09] SĂCĂLUȘ, săcălușe, s. n. (In Evul Mediu, la români) Tun mic, primitiv, […]
1. [MDA2] țăcăliș sn [At: L. ROM. 1959, nr. 1, 64/ Pl: ~uri / E: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro