1. [DEX '09] TABUISTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.
2. [MDA2] tabuistic, ~ă a [At: VIANU, M. 70 / P: -bu-i- / Pl: ~ici, ~ice / E: tabu + -istic] 1 (Liv) Care ține de tabu (1). 2 Care provine din tabu (1). 3 Cu caracter de tabu (1).
3. [DEX '98] TABUISTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu. – Tabu + suf. -istic.
4. [MDN '00] TABUISTIC, -Ă adj. referitor la tabu, care provine din tabu. (< germ. tabuistisch)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL