1. [DEX '09] TĂBLUIT, -Ă, tăbluiți, -te, adj. Acoperit cu tablă1. – V. tăblui.
2. [MDA2] tăbluit, ~ă a [At: SADOVEANU, O. I, 114 / Pl: ~iți, ~e / E: tăblui] Acoperit cu tablă1 (56).
3. [DLRLC] TĂBLUIT, -Ă, tăbluiți, -te, adj. Acoperit cu tablă. La debarcaderul acesta aștepta priponit pe mal, în doi țăruși, podul: un pod solid, încăpător... pe patru luntri în coaste tăbluite. GALAN, B. I 46. Ploua mai tare și pornise vîntul... Un zgomot greu, – parcă umbla cineva pe case tăbluite, – alerga prin tîrgușorul amorțit. SADOVEANU, P. 164.
4. [DEX '09] TĂBLUI, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o casă cu tablă1. – Tablă1 + suf. -ui.
5. [MDA2] tăblui vt [At: TDRG / Pzi: ~esc / E: tablă1 + -ui] A acoperi (o casă) cu tablă1 (56).
6. [DEX '98] TĂBLUI, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o casă cu tablă1. – Tablă1 + suf. -ui.
7. [DLRLC] TĂBLUI, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (o casă) cu tablă.
8. [Scriban] tăbluĭésc v. tr. (d. tablă, tinichea). Acoper cu tablă: casă tăbluită.
9. [DOOM 3] tăbluit (desp. tă-blu-) s. n.
10. [DOOM 2] *tăbluit (tă-blu-) s. n.
11. [DOOM 3] tăblui (a ~) (desp. tă-blu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbluiesc, 3 sg. tăbluiește, imperf. 1 tăbluiam; conj. prez. 1 sg. să tăbluiesc, 3 să tăbluiască
12. [DOOM 2] tăblui (a ~) (tă-blu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbluiesc, imperf. 3 sg. tăbluia; conj. prez. 3 să tăbluiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL