1. [DEX '09] TĂBLIE, tăblii, s. f. 1. Tablă1 (2). 2. Parte a unei lucrări de tâmplărie, fierărie sau arhitectură, formată dintr-un panou de lemn, de metal, de faianță, de material plastic etc. fixat pe scheletul unei mobile, al unei uși. – Din ngr. távli.
2. [MDA2] tăblie sf [At: GORJAN, H. I, 140/18 / V: (înv) tab~, tavl~ sf (reg) ~liu sn / Pl: ~ii / E: ngr ταβλί(ον) cf tablă1] 1 (Înv) Tablă1 (22). 2 (Reg) Tablă1 (6). 3 Parte a unei lucrări de tâmplărie, fierărie sau arhitectură, formată dintr-o bucată subțire și plană de lemn, de metal, de material plastic etc., fixată pe scheletul unei piese de mobilier (dulap, paravan etc.) sau de tâmplărie (ușă, oblon etc.) Si: panou. 4 (Tip; înv; lpl; îf tăblie) Tablă1 (38).
3. [DLRLC] TĂBLIE, tăblii, s. f. 1. Tablă1 (2). Radu Comșa citi pe tăblia albastră a unei străzi un nume care îi spunea ceva. C. PETRESCU, Î. II 179. Îmi scrisără versurile cele de aur pe tăblia cea de aramă, ce stă atîrnată la poarta școlii. GORJAN, H. II 67. 2. Parte a unei lucrări de tîmplărie, fierărie, arhitectură, formată dintr-o bucată de lemn, metal etc. subțire și plană, fixată pe scheletul unei mobile, al unei uși etc. V. panou. Au rămas cu nasurile plecate către tăblia mesei. GALAN, Z. R. 283. Ieșiră, plecîndu-se, pe ușa cu jumătate din tăblia de fier coborîtă. C. PETRESCU, Î. II 189. O odaie de cristal... cu tăblii de aur. GORJAN, H. I 140.
4. [Șăineanu, ed. VI] tăblie f. tablă de lemn, împodobită și încadrată, de tâmplarie: ușă cu tăblii.
5. [Scriban] tăblíe f. (ngr. tavlia). Tablă mică de lemn saŭ de alt-ceva: ușă cu tăbliĭ. – Vechĭ tab-, tav-.
6. [MDA2] tablie sf vz tăblie
7. [MDA2] tavlie2 sf vz tăblie
8. [MDA2] tăbliu sn vz tăblie
9. [DOOM 3] tăblie (desp. tă-bli-) s. f., art. tăblia, g.-d. art. tăbliei; pl. tăblii, art. tăbliile (desp. -bli-i-)
10. [DOOM 2] tăblie (tă-bli-) s. f., art. tăblia, g.-d. art. tăbliei; pl. tăblii, art. tăbliile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL