1. [DEX '09] TĂBLĂLUȚĂ, tăblăluțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui tabla. – Tabla + suf. -ăluță.
2. [MDA2] tăblăluță sf [At: (a. 1821) IORGA, S. D. VII, 262 / Pl: ~țe / E: tabla1 + -uță] (Reg) 1-4 (Șhp) Tabla1 (1, 3) (mică). 5 (Rar) Șervețel cu care se acoperă o tavă (1) sau o măsuță.
3. [DEX '98] TĂBLĂLUȚĂ, tăblăluțe, s. f. Diminutiv al lui tabla. – Tabla + suf. -uță.
4. [DLRLC] TĂBLĂLUȚĂ, tăblăluțe, s. f. Tavă mică; șervețel cu care se acoperă o tavă sau o măsuță. În jurul mesei stăruiește de ani o tăblăluță de lînă, pe care tăblăluță de lînă o lampă de o curățenie desăvîrșită strălucește. SADOVEANU, O. III 489.
5. [DOOM 3] tăblăluță (rar) (desp. tă-blă-) s. f., g.-d. art. tăblăluței; pl. tăblăluțe
6. [DOOM 2] tăblăluță (rar) (tă-blă-) s. f., g.-d. art. tăblăluței; pl. tăblăluțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL