1. [MDA2] tăbărâre sf [At: LM / Pl: ~ri / E: tăbărî] 1 (Îvp) Așezare a taberei (1) Si: (îvp) tăbărât1 (1). 2 (Înv) Instalare a oastei sultanului pentru un timp în casele locuitorilor Si: (înv) tăbărât1 (2). 3 (Înv) Năvălire cu oaste împotriva unei țări Si: (înv) tăbărât1 (3). 4 Năpustire asupra cuiva (pentru a-l imobiliza, pentru a-l lovi etc.) Si: năpădire, tăbărât1 (4).
2. [DEX '09] TĂBĂRÎ, tabăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără.
3. [MDA2] tăbări v vz tăbărî
4. [MDA2] tăbărî [At: BIBLIA (1688), 182/30 / V: (înv) ~ri / Pzi: tabăr, ~răsc / E: tabără] 1 vi (îvp) A-și așeza tabăra (1). 2 vi (înv; d. oastea sultanului) A se instala pentru un timp oarecare în casele locuitorilor Si: a cantona. 3 vi (Îrg) A se așeza vremelnic într-un loc, în corturi, în barăci etc. 4 vi (Reg) A poposi (în grabă). 5 vi (Ban) A cădea de oboseală. 6 vi (Reg) A îmbătrâni, devenind neputincios. 7 vr (Înv) A porni cu oaste împotriva cuiva Si: a invada. 8 vz A se repezi la cineva (pentru a-l imobiliza, pentru a-l lovi etc.) Si: a năpădi, a se năpusti. 9 vi (Pfm; fig) A se adresa cuiva în mod insistent. 10 vz (Pfm;fig) A apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos.
5. [DLRLC] TĂBĂRÎ, tabăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (pentru a-l imobiliza, a-l lovi); a da năvală, a se năpusti. Au tăbărît dorobanții pe el să-l lege. STANCU, D. 46. Cînd auzeam noi de masă, tăbăram pe dînsa ș-apoi aține-te gură! CREANGĂ, O. A. 37. Un găligan de școlar, cît un bivol de mare, tăbărîse pe un băiat slab și pirpiriu. GHICA, S. 676. ♦ Fig. A apostrofa (pe cineva), a se adresa (cuiva) în mod insistent; a sări cu gura (la cineva). Prietinii tăbărau cu întrebările pe capul orheianului. SADOVEANU, O. VII 57. Popii tăbărîră pe capul nevestii lui. O îngroziră cu iadul. VLAHUȚĂ, O. A. 114. ♦ Tranz. (Rar) A doborî; a imobiliza. Șerpele se zvîrcolea... Și pe loc se-mpleticea Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. Parcă-l zărește pe moș Gavril cum dă cu fuga spre dînsul... tăbărînd cu grabă, ca să-i dea ajutor la bagaje. MIRONESCU, S. A. 132. 2. A-și așeza tabăra; a poposi, a cantona. De cinci zile-acu, toată oastea lui Sobiețki tabără în valea Neamțului. ALECSANDRI, T. II 19. Sinan venise de tăbărî nu departe de strîmtoarea în care sta Mihai. BĂLCESCU, O. II 101. Oștile au tăbărît, mîndre cete-au poposit. TEODORESCU, P. P. 477. 3. (Învechit) A cădea de oboseală, a se prăbuși la pămînt. Ticălosul măgar, fiind împovărat preste măsură, au început supt sarcină a tăbărî. ȚICHINDEAL, F. 118.
6. [DLRM] TĂBĂRÎ, tabăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva, a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. 3. (Înv.) A cădea de oboseală. Ticălosul măgar... au început supt sarcină a tăbărî. (ȚICHINDEAL). – Din tabără.
7. [Șăineanu, ed. VI] tăbărî v. 1. a așeza tabăra: oștirea tabără la munte; 2. a da năvală, a ataca: un școlar tăbărîse un băiat CR.; 3. a veni cu grămada: furnicile tabără la stejar; 4. fig. a stărui: au tăbărît cu toții pe dânsul. [Tras din tabără: termen primitiv militar cu sensul generalizat].
8. [Scriban] tábăr și tăbărăsc, a -î v. intr. (d. tabără; sîrb. taboriti, taborovati, rus. tabóriti-sĕa. – Tabăr, taberĭ, tabără; să tabere). Mă așez. îmĭ ĭaŭ loc pe maĭ mult timp, cantonez orĭ bivuachez: oastea a tăbărit pe deal. Daŭ năvală, atac, năpădesc (cu bătaĭa, cu vorba saŭ cu cererile): tăbărise cu cĭomegele pe el, caliciĭ tăbărîse la pomană. Ban. Ostenesc. V. tr. Cantonez orĭ bivuachez.
9. [Scriban] tăbărăsc, V. tabăr.
10. [DOOM 3] tăbărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tabăr, 2 sg. taberi, 3 tabără, imperf. 1 tăbăram; conj. prez. 1 sg. să tabăr, 3 să tabere; imper. 2 sg. afirm. tabără
11. [DOOM 2] tăbărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tabăr, 2 sg. taberi, 3 tabără, imperf. 3 sg. tăbăra, perf. s. 3 sg. tăbărî, 3 pl. tăbărâră; conj. prez. 3 să tabere; ger. tăbărând; part. tăbărât
12. [IVO-III] tăbărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rîi 1 aor., -rît prt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL