1. [MDA2] tăbăcăriță sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~țe / E: tăbăcar1 + -iță] (Îvr) 1-2 Tăbăcăreasă (1-2).
2. [Scriban] tăbăcár m. (d. tabac 1. D. rom. vine sîrb. tabakar). Sud. Acela care tăbăcește (tabac, dubălar). – Fem. -ăreásă, în est și -ăríță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL