1. [DEX '09] SWING, swinguri, s. n. 1. Lovitură laterală dată la box cu brațul ușor arcuit. 2. Numele unui dans modern, cu ritm și mișcări rapide; melodie după care se execută acest dans. ♦ Manieră de executare a muzicii de jazz, caracterizată printr-o mare suplețe, prin sincope, ritm legănat etc. [Pr.: sŭing] – Din engl., fr. swing.
2. [MDA2] swing sn [At: DL / P: suing / V: (asr) sving / Pl: ~uri / E: eg, fr swing] 1 Lovitură laterală dată la box cu brațul ușor arcuit. 2 Dans cu mișcări rapide. 3 Melodie după care se dansează swingul (2). 4 Manieră de execuție a muzicii de jazz caracterizată printr-o mare suplețe, sincope, accente imperceptibile, ritm legănat
3. [DEX '98] SWING, swinguri, s. n. 1. Lovitură laterală dată la box cu brațul ușor arcuit. 2. Numele unui dans modern, cu ritm și mișcări rapide; melodie după care se execută acest dans. ♦ Manieră de execuție a muzicii de jaz, caracterizată printr-o mare suplețe, prin sincope, ritm legănat etc. [Pr.: sŭing] – Din fr., engl. swing.
4. [DN] SWING s.n. v. sving.
5. [MDN '00] SWING [SUING] s. n. 1. (box) lovitură dată lateral prin pendularea brațului. 2. dans modern cu ritm și mișcări repezi; melodia corespunzătoare. 3. (jaz) stil de interpretare caracterizat prin sincope, accente imperceptibile, ritm legănat etc. (< engl., fr. swing)
6. [MDA2] sving sn vz swing
7. [DLRLC] SVING s. n. Numele unui dans modern, cu ritm și mișcări repezi.
8. [DLRM] SVING1 s. n. (Box) Lovitură dată lateral. – Fr. swing (< engl.).
9. [DLRM] SVING2 s. n. Numele unui dans modern, cu ritm și mișcări repezi; melodia după care se execută acest dans. – Fr. swing (< engl.).
10. [DN] SUING s.n. v. sving.
11. [DN] SVING s.n. 1. Lovitură la box dată lateral prin pendularea brațului. 2. Dans modern cu ritm și mișcări repezi; melodia acestui dans. 3. Stil de interpretare a muzicii de jaz, caracterizat prin sincope, accente imperceptibile, ritm legănat etc. [Pl. -guri, scris și swing, var. suing s.n. / < engl., fr. swing].
12. [DOOM 3] !swing (engl.) [pron. rom. suĭng] s. n., pl. swinguri [pron. rom. suĭnguri]
13. [DOOM 2] swing (angl.) [pron. sŭing] s. n., pl. swinguri
14. [MDO] sving
15. [DTM] swing ([swiŋ] „legănare”) (JAZZ), factor de natură emoțională care rezultă din relația emisiune-percepție dintre muzician și auditor, ca urmare a manierei specifice de tratare a timpului (1, 2) muzical. Element vital al muzicii de jazz*, s. este acea calitate a execuției care produce auditoriului o continuă și imperioasă tentativă de a concilia dualitatea existentă dintre timpii melodiei (melodia având în permanență o doză de libertate ritmică) cu timpii riguroși egali ai pulsației ritmului de bază (v. și tempo rubato). Este efectul subiectiv rezultat din repetarea continuă a unor scurte stări de tensiune urmate imediat de stări de detență. Un muzician ce cântă cu s. rămâne pe alocuri aproape imperceptibil în urmă față de ritmul piesei, fără a depune vreun efort pentru aceasta, ci, din contră, cântând cu o perfectă siguranță și o totală decontractare. S. depinde de interpret, de stiluri* și epoci, fiind condiționat de preciziunea atacului (1), accentuarea contratimpilor*, iar, pentru instr. melodice, și de inflexiuni (2), intonație (I, 2) și frazare (2); pentru execuția vocală, s. depinde și de felul în care cântărețul își plasează silabele în timp. S. este întotdeauna întreținut, exaltat, adus la paroxism prin execuția dinamizatoare a secției ritmice.
16. [DTM] swing stile ([swiŋ stail] „stilul swing”), termen ce desemnează în S.U.A. (după anul 1935) stilul* principal de execuție al jazzului*, în special în orchestrele mari, opus celui al muzicii Dixieland*.
17. [DE] SWING (< cuv. engl.) s. n. 1. Lovitură laterală, dată la box, cu brațul ușor arcuit. 2. Dans modern cu ritm binar și mișcare rapidă; melodia corespunzătoare acestui dans. 3. Curent ritmic propriu jazzului, caracterizat prin o anume construcție a frazei, o distribuție tipică a accentelor și caracterul viu și relaxat al muzicii. Se manifestă în toate perioadele jazzului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL