1. [MDA2] svanțih sm vz sfanț
2. [DLRLC] SVANȚIH s. m. v. sfanțih.
3. [Șăineanu, ed. VI] svanțih m. Mold. sfanț: svanțihi fără bortă și galbeni netăiați AL.
4. [DEX '09] SFANȚ, sfanți, s. m. Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în Țările Române la începutul sec. XIX; sorocovăț; p. gener. monedă măruntă, ban, para. ◊ Expr. A nu avea niciun sfanț = a nu avea bani. [Var.: (înv.) sfanțih s. m.] – Din germ. Zwanzig[er].
5. [DEX '09] SFANȚIH s. m. v. sfanț.
6. [DEX '09] ȘFANȚ s. n. v. sfanț.
7. [MDA2] sfanț sm [At: (a. 1799) IORGA, S. D. VIII, 36 / V: (îvp) ~ih (Pl: sfanțih și sfanțihe sn), (îrg) ~ic (Pl: sfanțici și sfanțichi), sva~, svanțih, (înv) ~ig, ~nz, țva~, țfanțih, zfanțâci, zvanț, (reg) sfănțic, sfănțâci, ~uc, sfânțâc, sfântie s, sfra~, svanțip / Pl: ~i / E: ger Zwanzig[er]] 1 Monedă austriacă de argint cu valoare veriabilă (redusă), care a circulat și la noi în prima jumătate a sec. XIX. 2 (Pgn) Monedă de valoare mică Si: para3, pitac1, ban, bănuț, băncuță, firfiric, gologan, (reg) sfântaș, pițulă. 3 (Îlav) Până la ultimul ~ Tot. 4 (Pop; îe) A nu avea (nici sau nici un) ~ A fi lipsit de bani. 5 (Pex; îae) A fi sărac. 6 (Reg; îe) A vedea câte parale face ~ul A constata valoarea unui lucru atunci când i se simte lipsa. 7 (Reg; îe) A nu ști câte parale face ~ul A nu ști să aprecieze la timp ceva sau pe cineva. 8 (Reg; îe) A-i arăta (cuiva) câte parale face ~ul A-i dovedi (cuiva) valoarea unui lucru. 9 (Fam; lsg; csc) Bani (1). 10 (Fam; pex) Avere (13).
8. [MDA2] sfanțic sm vz sfanț
9. [MDA2] sfanțig sm vz sfanț
10. [MDA2] sfanțih sm vz sfanț
11. [MDA2] sfanțuc sm vz sfanț
12. [MDA2] sfanz sm vz sfanț
13. [MDA2] sfănțâci sm vz sfanț
14. [MDA2] sfănțic sm vz sfanț
15. [MDA2] sfănțuc[1] sm vz sfanț
16. [MDA2] sfânțâc sm vz sfanț
17. [MDA2] sfânție[1] s vz sfanț
18. [MDA2] sfranț1 sm vz sfanț
19. [MDA2] svanț sm vz sfanț
20. [MDA2] svanțip sm vz sfanț
21. [MDA2] șfanț[1] sm vz sfanț
22. [MDA2] țfanțic[1] sm vz sfanț
23. [MDA2] țfanțih sm vz sfanț
24. [MDA2] țvanț sm vz sfanț
25. [MDA2] țvanțig[1] sm vz sfanț
26. [MDA2] vanțih[1] sm vz sfanț
27. [MDA2] zfanțâci[1] sm vz sfanț
28. [MDA2] zvanț sm vz sfanț
29. [DEX '98] SFANȚ, sfanți, s. m. Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în țările românești la începutul sec. XIX; sorcovăț; p. gener. monedă măruntă, ban, para. ♦ ◊ Expr. A nu avea nici un sfanț = a nu avea bani. [Var.: (înv.) sfanțih s. m.] – Din germ. Zwanzig[er].
30. [DEX '98] ȘFANȚ s. m. v. sfanț.
31. [DLRLC] SFANȚ, sfanți, s. m. 1. Veche monedă austriacă de argint, avînd o valoare de aproximativ doi lei. Se-ntoarse acasă și tocmi zece oameni muncitori, cu plată un sfanț, de fiecare. VISSARION, B. 82. Venea... să-și citească paraclisul pe un sfanț. MACEDONSKI, O. III 32. Taica, maica tot mă-ntreabă D-un murg cu coamă sireapă, Eu le spui că l-am avut, Dar pe bani că l-am vîndut: Numa-n sfanți și-n icosari, Numa-n galbeni d-ăia mari. TEODORESCU, P. P. 306. 2. (Mai ales în construcții negative) Ban în general; para. Nu dă un sfanț la cutia bisericii... și acasă nomol de galbeni bătuți și ferecați. DELAVRANCEA, H. T. 10. Dă-mi o jumat’ de rublă... – N-am nici sfanț, nene Ghiță, zic eu tare. CARAGIALE, O. II 76. Vorba vine că n-am sfanț; așa tot am cîțiva franci. id. ib. 222.
32. [DLRLC] SFANȚIH, sfanțihi, s. m. (Învechit) Sfanț (1). Acei bani îi avea cu dînsul în trăsură, în două traiste cu sfanțihi. GHICA, S. A. 158. – Variante: svanțih (ALECSANDRI, T. 1037), zvanțig (ODOBESCU, S. I 469) s. m.
33. [Șăineanu, ed. VI] sfanț m. veche monedă de argint în valoare de douăzeci creițari sau 90 parale (în Principate): umpluse de sfanți chimirașul PANN. [Mold. svanțih = nemț. ZWANZIG(ER)].
34. [Scriban] sfanț și sfánțic m. (germ. zwanziger, d. zwanzig, doŭă-zecĭ. Cp. cu husăș și icosar). O veche monetă austriacă de argint în valoare de 20 crăițarĭ, în Mold. (la 1826) 20 de parale (lorga. Negoț. 225) ĭar în ultimu timp la Galațĭ 130 de parale saŭ 3 leĭ și un ort. La 1877 valora 80 de banĭ (centime). A nu avea nicĭ un sfanț, a nu avea nicĭ o lețcaĭe, nicĭ o para chĭoară, nicĭ un ban. – Și sfánțih. V. sorocovăț.
35. [DOOM 3] sfanț s. m., pl. sfanți
36. [DOOM 2] sfanț s. m., pl. sfanți
37. [DER] sfanț (-ți), s. m. – 1. (Înv.) Monedă austriacă de 20 de bani. – 2. Bani. – Var. înv., sfanțig, sfanțih, svanțih. Mr. sfanțic. Germ. Zwanziger (Borcea 205), cf. ngr. σφαντζίϰι, it. svanzica. – Der. sfănțoaică, s. f. (monedă de 10 creițari); sfănțui, vb. (a mitui); sfănțuială, s. f. (mituire).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL