1. [Șăineanu, ed. VI] svântà v. 1. a usca la vânt: lanul ce ’n soare se svântează fumegând AL.; 2. a seca: plânse de li se svânta lacrimile Isp.; 3. fig. a strica, a prăpădi: iepele asvârliau din copite de svântau unde loviau ISP. [Laț. *EXVENTARE (din VENTUS)].
2. [MDA2] svânt, ~ă a, s vz zvânta
3. [CADE] ❍ASVÎNTA... = SVÎNTA...: să pue albiturile să se asvînte (SLV.).
4. [IVO-III] svânt, svinte 3 conj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL