1. [DEX '09] ȘVAB2, -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor2 (1), privitor la șvabi2.- Din germ. Schwabe.
2. [DEX '09] ȘVAB1, șvabi, s. m. Numele a două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase și se hrănesc cu resturi alimentare: a) insectă lată, moale, de culoare neagră-cafenie, care miroase urât; libarcă, gândac-de-bucătărie, gândac- negru (Blatta orientalis); b) insectă mică, de culoare galbenă-roșcată (Phyllodromia germanica). – Din ucr. švab, germ. Schwabe.
3. [MDA2] șvab2, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 268/14 / V: șfab smf a / Pl: ~i, ~e / E: ger Schwabe] 1 smf (Înv) Persoană care facea parte din populația de bază a Suabiei (veche regiune din Germania) Si: (înv) suab. 2 smf (Înv) Persoană originară din Suabia Si: (înv) suab. 3 smp (Înv) Populație care locuia în Suabia Si: (înv) suab. 4-5 a (îvr) Care aparținea Suabiei sau șvabilor2 (3) Si: (îvr) suab, șvăbesc (1-2). 6-7 a (Îvr) Privitor la Suabia sau la șvabi2 (3) Si: (îvr) suab, șvăbesc (3-4). 8 a (Înv) Originar din Suabia Si: (îvr) suab, șvăbesc (5). 9 smf (Înv) Persoană care facea parte dintr-o populație compusă mai ales din germani (originari din Suabia), colonizați în mod succesiv în Banat, în Transilvania și în unele localități din Bucovina, în prima jumătate a sec. XVIII. 10 smf Persoană care face parte din urmașii șvabilor2 (9). 11 smp Populație formată din șvabi2 (10). 12 a (Rar) Care aparține șvabilor2 (11) Si: șvăbesc (6). 13 a (Rar) Privitor la șvabi2 (11) Si: șvăbesc. 14 a (Rar) Caracteristic șvabilor2 (11) Si: șvăbesc (8).
4. [MDA2] șvab1 sm [At: ENC. ROM. / V: (reg) șfab / Pl: ~i / E: ger Schwabe, ucr шваб] (Reg) 1 (Șîc ~-negru) Insectă din ordinul ortopterelor, mare, de culoare neagră-cafenie, cu corpul lat și moale, care miroase urât și care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare Si: gândac-de-bucătărie, gândac-de-casă, gândac-negru, (reg) gâzoabă, libarcă (Blatta orientalis). 2 (Șîc ~ mărunt) Insectă din ordinul ortopterelor, mică, de culoare galbenă-roșcată, care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare Si: (reg) colțan, corhan, libarcă, libarcă-galbenă, prus, rus, tarhan (Phyllodromia germanica).
5. [DEX '98] ȘVAB1, șvabi, s. m. Numele a două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase și se hrănesc cu resturi alimentare: a) insectă lată, moale, de culoare neagră-cafenie, care miroase urât; libarcă, gândac-de-bucătărie, gândac-negru (Blatta orientalis); b) insectă mică, de culoare galbenă-roșcată (Phyllodromia germanica). – Din ucr. švab, germ. Schwabe.
6. [DEX '98] ȘVAB2, -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, prin sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor2 (1), privitor la șvabi2. – Din germ. Schwabe.
7. [DLRLC] ȘVAB1, șvabi, s. m. Numele a două specii de insecte: a) insectă lată, cu corpul moale, de culoare neagră-cafenie, care trăiește mai ales în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Periplaneta orientalis); b) insectă mai mică, de culoare galbenă-roșiatică, trăind în aceleași condiții ca și insecta descrisă mai sus (Blatta germanica); tarhan. După trei săptămîni de adăstat la uși închise de făgăduieli amînate, Ion Ozun își înfățișa universul ca armată invizibilă de șvabi, libărci și gîndaci de pivniță pîndindu-l din unghere ascunse să-i dea asalt. C. PETRESCU, C. V. 46.
8. [DLRLC] ȘVAB2, -Ă, șvabi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație germană, stabilită prin secol al XVIII-lea în Banat și în unele regiuni din Transilvania și Bucovina.
9. [Șăineanu, ed. VI] șvab m. Zool. libarcă. [Nemț. SCHWABE].
10. [MDA2] șfab2, ~ă smf, a vz șvab2
11. [MDA2] șfab1 sm vz șvab1
12. [CADE] COLȚAN sm. 1 🌿 = CORNACI ¶ 2 🐙 = ȘVAB [colț].
13. [CADE] CORHAN sm., CORHAN(C)Ă sf. 🐙= ȘVAB.
14. [CADE] GÎNDAC sm. 🐙 1 Numele generic al insectelor din familia coleopterelor: gunoiu și ~ fojgăind în toate părțile (CRG.) ¶ 2 ~-DE-MĂTASE sau „vierme-de-mătase”, insectă, originară din China, introdusă în Europa prin veacul al VI-lea, care se hrănește mai ales cu frunze de dud și a cărei larvă se înfășoară, cu lichidul ce secretează, într’o goagoasă, din ale cărei fire stoarse, se țese mătasea (Bombyx mori) (🖼 2395) ¶ 3 ~-VERDE sau ~-DE-TRANDAFIR, gîndac de coloare verde-aurie, foarte lucitor, ce se vede mai adesea pe trandafirii înfloriți; numit și „cărăbuș-verde” sau „ileană” (Cetonia aurata) (🖼 2396 ¶ 4 ~-DE-TURBĂ, ~-DE-TURBARE, ~-DE – FRASIN, numele popular al cantaridei, gîndac ce apare pe frasini și pe liliac și e caracteristic printr’un miros particular de șoarece; se extrage din el o substanță iritantă din care se prepară vesicatorii; la țară, e întrebuințat ca leac contra turbării (Cantharis visicatoria) (🖼 2397) ¶ 5 ~-DE-BUCĂTARIE, ~-DE-CASĂ, ~-NEGRU ȘVAB ¶ 6 ~-DE-FĂINĂ – MORAR ¶ 7 ~-DE-GUNOIU = BĂLIGAR II 1 ¶ 8 ~-PUTUROS = MAMORNIC ¶ 9 Trans. 🐒 (VIC.) (DENS.) Șoarece ¶ 10 Trans. Maram. Oaș. Șarpe [vsl. *gadakŭ].
15. [Șăineanu, ed. VI] Șvabi m. pl. numele românesc al Nemților din Apusul Banatului, pe câmpia Tisei. În număr de vr’o 400.000, Șvabii formează ca niște insule printre Românii bănățeni. Ei fură aduși de regii unguri din Württemberg în sec. XVIII-lea ca coloniști agricoli.
16. [Scriban] 1) șfab m. (rut. švab, d. germ. schwabe). Buc. Libarcă. – P. șf îld. șv, V. șfáĭțer. V. și tarhon 1.
17. [Scriban] 2) Șfab m. (germ. Schwabe, German din Suabia). Iron. Neamț, Șonț. – Fem. Șfăboaĭcă Adj. Șfăbesc. Adv. Șfăbește. – P. șf îld. șv, V. șfaĭțer.
18. [DOOM 3] șvab2 (insectă) s. m., pl. șvabi
19. [DOOM 3] !șvab1 adj. m., (persoană) s. m., pl. șvabi; adj. f. șvabă, pl. șvabe
20. [DOOM 2] șvab2 (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvabă, pl. șvabe
21. [DOOM 2] șvab1 (insectă) s. m., pl. șvabi
22. [MDO] șvab
23. [IVO-III] Șvab sb. m., Șvăboaică f.
24. [DER] șvab (-bi), s. m. – 1. German originar din Suabia, colonizat în Trans. și Banat în sec. XVIII. – 2. Gîndac (Blatta germanica). – 3. Insectă (Periplaneta orientalis). Sl. švabinŭ „din Suabia”. – Der. șvăboiacă, s. f. (femeie originară din Suabia); șvăbesc, adj. (propriu șvabilor).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL