1. [MDA2] șuvei1 sn [At: CLEMENS / Pl: ~e / E: ns cf ciovei, ciuvai] (Reg) Retevei.
2. [MDA2] șuvei2 sn [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ? / E: ns cf șofei] (Trs; îs) ~ul popii Ultimul pahar.
3. [MDA2] șuvei3 vi [At: GLOSAR REG. / Pzi: ? / E: ns cf șovăi1, mg csovăl „a clătina din cap”] (Mol) A sta cu capul înclinat într-o parte.
4. [Scriban] cĭovéĭ și cĭuvéĭ n., pl. eĭe (sîrb. čivija, bucățică de lemn. Cp. și cu it. civaie, legume). Nord. Pl. Cĭorcĭoboate, hondrobeĭe, obĭecte casnice (cutiĭ, putinĭ, clondire ș. a.): în acest paravan încap multe cĭoveĭe ale caseĭ, ca într’o camară (Sadov. VR. 1911, 3, 384); ghemuit între bulendre și „ceoveĭe” într’un cort (N. N. Beldiceanu, CL. 1910, 12, 1145). – Și cĭuhăĭe, în Nț. și cĭuheĭe (rev. I. Crg. 5, 183), în Btș. șuveĭe. În Meh. șuveĭ, o bucată de lemn de aruncat într’un pom ca să cadă poamele.
5. [Scriban] șuvéĭ n. V. cĭoveĭ.
6. [DAR] șuvei2, șuveie, s.n. (reg.; în sintagmă) șuveiul popiii = ultimul pahar.
7. [DRAM 2021] șuvéi, șuveie, s.n. Băț scurt, ciomag. – Din srb. čivija „bucățică de lemn” (Scriban).
8. [DRAM] șuvei, șuveie, s.n. – Băț scurt; ciomag, bâtă (Memoria 2001). – Et. nec. (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL