1. [MDA2] șovăitură sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / P: ~vă-i~ / V: (îvr) șuv~ / Pl: ~ri / E: șovăi1 + -tură] 1 (Pop; rar) Schimbare a direcției de mers Si: cotitură (7). 2 (Pop; rar) Mers șovăitor (1). 3 (Pop; rar) Cot al unei ape curgătoare, al unui drum etc. Si: sinuozitate. 4 (Îvr; îf șuvăitură) Galerie subterană care servea ca ascunzătoare.
2. [DLRLC] ȘOVĂITURĂ, șovăituri, s. f. Schimbare de direcție; cotitură, cot. Atuncea au ieșit un iepure spăriet și au rupt-o la fugă... tot făcînd șovăituri. SBIERA, P. 260.
3. [DLRM] ȘOVĂITURĂ, șovăituri, s. f. Mers șovăit; schimbare de direcție; cotitură. – Din șovăi + suf. -(i)tură.
4. [Scriban] șovăitúră f., pl. ĭ. Drum șovăit (de ex., o galerie cotită). – La Dos. șu-.
5. [MDA2] șuvăitură sf vz șovăitură
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL