1. [DEX '09] SEVAI, (2) sevaiuri, s. n. (Înv.) 1. Țesătură de mătase cu fire de aur sau de argint. 2. Sortiment din această țesătură. [Var.: suvai s. n.] – Din tc. sevayi.
2. [MDA2] sevai sn [At: GHICA, S. 501 / V: sav~, suv~, suvaia[1] / A: (și) sevai / Pl: ~uri / E: tc sevai, sevayi] (Trî) Țesătură de mătase cu fir auriu sau argintiu.
3. [DEX '98] SEVAI, sevaiuri, s. n. (Turcism înv.) Țesătură de mătase cu fire de aur sau de argint. [Var.: suvai, s. n.] – Din tc. sevayi.
4. [DLRLC] SEVAI s. n. (Turcism învechit) Țesătură de mătase cu fir. Cealaltă mînă o ținea înfiptă în brîul galben, un taclit lat, care-i strîngea anteriul de sevai verde. CAMIL PETRESCU, O. II 39. Tînăra fecioară se arătă... cu auritul văl de beteală răsfirat pe un biniș de sevai alb. ODOBESCU, S. A. 93. Banul, îmbrăcat în anteriu de sevai subțire. FILIMON, C. 143. – Variantă: suvai (CAMIL PETRESCU, O. II 94) s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] sevai conj. Tr. măcar; ian să-mi joci cu fina mea, sevai cu mireasa ta POP. [Vechiu-rom. săvai, încailea («săvai bolnav cum era», M. Costin) = lat. SI VELIS, dacă vrei].
6. [DEX '09] SUVAI s. n. v. sevai.
7. [MDA2] savai2 sn vz sevai
8. [MDA2] suvai sn vz sevai
9. [MDA2] suvaia sf vz sevai
10. [Șăineanu, ed. VI] sevaiu n. stofă de mătase albă și de fir (fabricată în orașul Sevayi): anteriu de sevaiu subțire OD. [Turc. SEVAY].
11. [Șăineanu, ed. VI] suvaiu n. V. sevaiu: anteriu de suvaiu alb NEGR.
12. [Scriban] sevaíŭ și suvaíŭ n., pl. urĭ (turc. sevaĭl, după numele unuĭ oraș). Vechĭ. O stofă albă de matasă și de fir. – Și suvaĭá (Iorga, Negoț. 136; Sadov. VR. 1910, 4 59: anteriŭ de suvaĭa).
13. [Scriban] suváĭ, suvaĭá. V. sevaĭ.
14. [DOOM 3] sevai (înv.) s. n., (sorturi) pl. sevaiuri
15. [DOOM 2] sevai (înv.) s. n., art. sevaiul; (sorturi) pl. sevaiuri
16. [DER] sevai (-iuri), s. n. – Țesătură orientală. – Var. suvai. Tc. sevayi (Șeineanu, III, 109).
17. [DAR] sevai1 adv. (înv. și reg.) măcar; încailea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL