1. [DEX '09] SUVAC, suvace, s. n. Sulă (1) lungă. [Pl. și: suvacuri] – Et. nec.
2. [DLRLC] SUVAC, suvace și suvacuri, s. n. Un fel de sulă lungă, cu sau fără mîner, care se folosește la confecționarea opincilor, la destuparea lulelei etc.; sulac. După ce-și desfundă pipa cu suvacul, și-o umplu tacticos cu tutun. SADOVEANU, O. III 332. Chimiru-i lat de-o palmă domnească, de care atîrna tot felul de bricege, de stricnele, de suvace și de andrele, îi dădeau o înfățișare deosebită. HOGAȘ, H. 26.
3. [DLRM] SUVAC, suvace, s. n. Sulă lungă de metal sau de lemn întrebuințată la confecționarea opincilor, la desfundat luleaua etc.; sulac. – Ngr. suvlaki.
4. [Șăineanu, ed. VI] suvac n. Mold. undrea ciobănească. [V. suveică].
5. [Scriban] suvác n., pl. urĭ saŭ și e (ngr. suvláki, frigăruĭe, dim. d. súvla, sugla, frigare, suvli, sugli, sulă, d. lat. súbula, sulă. V. sulă). Sulă mare (de lemn saŭ de corn): își desfundă pipa cu suvacu (Sadov. Săman. 3, 1035) Trans. Vergeaŭa (arbiu) cu care băĭețiĭ împing măduva de soc din pușcoace. – În est și suhác, în Trans. și sulhac.
6. [DOOM 2] suvac s. n., pl. suvace
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL