1. [MDA2] susuoară sf vz subsuoară
2. [Scriban] susuoáră, V. supsuoară.
3. [DEX '09] SUBSIOARĂ s. f. v. subsuoară.
4. [DEX '09] SUBSUOARĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul; axilă, subraț. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoară = sub braț. Din tălpi până-n subsuori = în tot trupul. ◊ Expr. A (se) ține sau a (se) prinde de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț; a (se) îmbrățișa. ♦ (Adverbial) Sub braț. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a trândăvi; a sta cu mâinile în sân. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. [Var.: (pop.) subsioară, subțioară s. f.] – Sub1- + *suoară („subsuoară” < lat.).
5. [DEX '09] SUBȚIOARĂ s. f. v. subsuoară.
6. [MDA2] sâbsâoară sf vz subsuoară
7. [MDA2] sâbțioară sf vz subsuoară
8. [MDA2] sâpțâoară[1] sf vz subsuoară
9. [MDA2] sâpțuoară sf vz subsuoară
10. [MDA2] sipțioară sf vz subsuoară[1]
11. [MDA2] sisioară sf vz subsuoară
12. [MDA2] subsâoară sf vz subsuoară
13. [MDA2] subsâsâioară sf vz subsuoară
14. [MDA2] subsioară sf vz subsuoară
15. [MDA2] subsioră sf vz subsuoară
16. [MDA2] subsoară sf vz subsuoară
17. [MDA2] subsuară sf vz subsuoară
18. [MDA2] subsuare sf vz subsuoară
19. [MDA2] subsuoară [At: PARACLIS (1693), 262 / P: ~su-oa~ / V: ~bțio~, (îvr) ~sio~, sups~, supțio~, sus~, (înv) sisio~, ~bts~ (S și: subt-suoară), suoară, supsio~, supsisio~, suptsio~, suptsua~, supts~ (S și: supt-suoară, supt suoară), susio~, (reg) as~, asus~, sâbsâo~, sâbțio~, sâpțio~, sâpțu~, sipțio~, ~sâo~, ~sâsâio~, ~so~, ~sua~, subțu~, supsâo~, supsâsâio~, supso~, supsuio~, supțuo~, susua~, susuio~, susu~, (îvr) ~sioră, ~re / Pl: ~ori, (îvp) ~re / E: sub1- + suoară (< ml subala)] 1 sf Regiune a corpului omenesc, de forma unei cavități, situată de partea interioară a articulației brațului cu umărul Si: axilă (1), subraț (1). 2 sf La (sau sub, rar de-a, pe, în) ~ (ori ~ori) (Indică modul de purtare, de susținere etc. a unor obiecte, a unor greutăți etc.) Susținut de braț și de partea laterală a toracelui Si: la subraț Vz subraț. 3 sf (Îe) A lua (sau a ține, a duce, a apuca, a prinde etc. pe cineva) de ~ (sau de ~ori) ori ~, ~ori A cuprinde pe cineva cu amândouă mâinile, ținându-l de subsuori pentru a-l susține, a-l ridica, a-l purta pe sus sau a-l îmbrățișa. 4 sf (Pex; îae) A duce pe cineva de braț. 5 sf (Îe) A sta (sau a ședea) cu mâinile ~ (sau ~ori) A sta degeaba, cu mâinile-n sân Vz sân2. 6 sf (Pop; îe) Din tălpi (sau din brâu) până-n ~ori Prin tot trupul. 7 sf (Îae) Peste tot trupul. 8 sf Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă subsuoara și care corespunde părții de jos a încheieturii mânecii cu corsajul Si: subraț (3). 9 sf (Pex) Fiecare dintre cele două părți laterale unde se încheie fața cu spatele la un obiect de îmbrăcăminte care acoperă bustul. 10 av În partea laterală a unui obiect de îmbrăcăminte. 11 sf (Reg; îf sipțioară) Clin la mâneca cămășii. 12 sf (Îrg; îf subțioară, supsioară) Regiune a corpului unui animal situată pe fața interioară a articulației membrelor sau a aripilor. 13 sf (Pan) Loc unde se împreună o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător Si: axilă (2). 14 sf (Reg; pex; îf susioară) Lăstar (la porumb). 15 sf (Reg) Loc unde se îmbină streașina cu zidul unei case. 16 sf Fiecare dintre bucățile de lemn care se prind pe căpriori pentru a-i fixa mai bine și a le mări rezistența.
20. [MDA2] subsuoare sf vz subsuoară
21. [MDA2] subtsuoară sf vz subsuoară
22. [MDA2] subțioară sf vz subsuoară[1]
23. [MDA2] subțuoară sf vz subsuoară
24. [MDA2] suoară sf vz subsuoară
25. [MDA2] supsâoară sf vz subsuoară
26. [MDA2] supsâsâioară sf vz subsuoară
27. [MDA2] supsioară sf vz subsuoară
28. [MDA2] supsisioară sf vz subsuoară
29. [MDA2] supsoară sf vz subsuoară
30. [MDA2] supsuioară sf vz subsuoară
31. [MDA2] supsuoară sf vz subsuoară
32. [MDA2] suptsuară sf vz subsuoară
33. [MDA2] supțioară sf vz subsuoară
34. [MDA2] supțuoară sf vz subsuoară
35. [MDA2] susioară sf vz subsuoară
36. [MDA2] susuară sf vz subsuoară
37. [MDA2] susuioară sf vz subsuoară
38. [DEX '98] SUBSUOARĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul; subraț. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoară = sub braț. Din tălpi până-n subsuori = în tot trupul. ◊ Expr. A (se) ține sau a (se) prinde de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț; a (se) îmbrățișa. ♦ (Adverbial) Sub braț. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a trândăvi; a sta cu mâinile în sân. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. [Var.: (pop.) subsioară, subțioară s. f.] – Sub1- + *suoară („subsuoară” < lat.).
39. [DLRLC] SUBSUOARĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul. Moș Gheorghe Cucu... păși repede la marginea apei și întinse prăjina. Cu gheara de fier, cu luare-aminte, întoarse în apă pe înecat, pînă ce apucă subsuoara. SADOVEANU, O. III 322. Ți-aduci aminte cum pe-atunci Cînd ne primblam prin văi și lunci, Te ridicam de subsuori De-atîtea ori, de-atîtea ori? EMINESCU, O. I 235. Se arătă în vestminte arhierești ținut de subsuori de doi bătrîni vlădici. NEGRUZZI, S. I 231. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar pe) subsuoară = sub braț. Zmeul au apucat un copaci, care era mai gros și mai înalt, și cît ai bate în pălmi l-au și smuls din pămînt, și, punîndu-l ca pe un băț sub subsuoară, au plecat cu el acasă. SBIERA, P. 181. Că mama v-aduce vouă:... Mălăieș În călcăieș, Smoc de flori Pe subsuori. CREANGĂ, P. 20. Din tălpi pînă-n subsuori = în tot trupul, peste tot trupul. (Atestat în forma supțiori) Mă luă niște fiori, Din tălpi pînă-n supțiori. MAT. FOLK. 92. ◊ Expr. A (se) ține (sau a (se) prinde) de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț. Cînd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vară, Mi-i ținea de subsuoară, Te-oi ținea de după gît. EMINESCU, O. I 55. Și ieșind pe ușă iute, ei s-au prins de subsuoară. Braț de braț pășesc alături... id. ib. 154. (Eliptic) Să mor Într-o grădină cu flori, Cu mîndra de subsuori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382. ♦ (Adverbial) Sub braț. Stam cu pușca subsuoară... Cînd deodată lîngă mine Se oprește-o căprioară. TOPÎRCEANU, P. 215. Sămănătorii harnici cu sacul subsuoară Pășesc în lungul brazdei pe fragedul pămînt. ALECSANDRI, O. 178. ◊ (La pl., cu valoare de sg.) Dan... coborîse scările cu cartea subsuori. EMINESCU, N. 56. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mîinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a nu lucra nimic, a trîndăvi; a sta cu mîinile în sîn. Văd cu mulțămire, beizade, că vă place a nu șidea cu mînile subsuori. ALECSANDRI, T. 1241. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. – Variante: subsioară (CAMIL PETRESCU, T. II 17, TEODORESCU, P. P. 659), subțioară (VLAHUȚĂ, O. A. 135, ISPIRESCU, L. 99); pl. și, rar, subțioare (TEODORESCU, P. P. 473), supțioară s. f.
40. [DLRLC] SUPȚIOARĂ s. f. v. subsuoară.
41. [Șăineanu, ed. VI] subs(u)oară f. Mold. V. subțioară: să-i pun plumbul subsoară POP. cu mâinile subsuori CR.
42. [Șăineanu, ed. VI] subțioară f. partea dedesupt a umărului la încheietura brațului. [Mold. subsoară = lat. *SUB SUB ALA; forma munteană subțioară a fost influențată de subțirei].
43. [Scriban] supsuoáră și supțioáră f., pl. orĭ (lat. sub ala, supt aripă, de unde s’a făcut un subst. *suară, *suoară, căruia i s’a pus înainte -upt. Căzînd t, s’a făcut supsuoară, ĭar din combinațiunea luĭ t cu s, s’a făcut *supțuoară, supțioară). Scobitura de supt umăr: a apuca un rănit de supsuorĭ. Adv. de loc. În orĭ supt scobitura de supt umăr: a veni cu pînea supsuoară. – În Trans. și susuară. În L. V. supsioară, susioară, suptŭsuară, suptŭsioară.
44. [Scriban] supțioáră, V. supsuoară.
45. [DOOM 3] subsuoară (desp. -su-oa-) s. f., g.-d. art. subsuorii; pl. subsuori
46. [DOOM 2] subsuoară (-su-oa-) s. f., g.-d. art. subsuorii; pl. subsuori
47. [MDO] subsuoară, pl. subsuori
48. [IVO-III] subsuoară, -suori.
49. [DER] subțioară (-ori), s. f. – Subraț. – Var. supțioară, subsioară, subs(u)oară, su(pt)suoară. Mr. (sum)soară, megl. suptăsoară, soară. Lat. sŭbāla „subraț” (Cihac, I, 268; Cipariu, Gram.; Philippide, Principii, 33 și 97; Densusianu, Rom., CXXIII, 286 și GS, II, 315; Pușcariu 1667; Candrea, Éléments, 8; REW 8346; Rosetti, I, 171), comp. la o dată ulterioară cu sub. Var. se explică prin aceleași var. ale lui sub. Uz general (ALR, I, 54).
50. [DRAM 2021] susuoáră, susuori, s.f. Subraț: „Cei doi chemători, aleși de mireasă, iau acum mireasa de susuori și o petrec până la tindă” (Gherman, 1838: 14). ■ Exclusiv în Maram., Crișana și vestul Trans. (ALR, 1938, h. 83). – Var. a lui subsuoară (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL