1. [DEX '09] SUSTRAGERE, sustrageri, s. f. Acțiunea de a (se) sustrage și rezultatul ei, sustracțiune. – V. sustrage.
2. [MDA2] sustragere sf [At: ASACHI, E. I, 17 / 15 / V: (înv) subs~, subt~ / Pl: ~ri / E: sustragere] 1 (Mat; înv) Scădere (1). 2 Furt (1). 3 Ieșire de sub o influență la care este expus în mod obișnuit. 4 Scăpare de o relație nedorită. 5 Rămânere în afară… Si: ferire (1). 6 Folosire a șireteniei sau a fraudei pentru a nu presta un serviciu datorat legal. 7 Eschivare de la îndeplinirea unei obligații Si: fugă, (înv) șovăială, (fam) fofilare (1) Vz scăpare. 8 (Înv; îf substragere) Eliberare (1). 9 (Rar) Abatere (3) (de la ceva).
3. [DLRLC] SUSTRAGERE, sustrageri, s. f. Acțiunea de a (se) sustrage. 1. Însușire a unui lucru străin; furt. Sustragere de documente. 2. Folosirea șireteniei sau a fraudei pentru a nu presta un serviciu datorat legal; eschivare. Sustragere de la prestarea serviciului militar.
4. [DN] SUSTRAGERE s.f. Acțiunea de a (se) sustrage și rezultatul ei; (spec.; jur.) furt. [< sustrage].
5. [DEX '09] SUSTRAGE, sustrag, vb. III. 1. Tranz. A-și însuși, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparține altei persoane; a fura. 2. Tranz. A opri, a abate, a împiedica de la ceva. 3. Refl. A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; p. ext. a scăpa de ceva. [Perf. s. sustrăsei, part. sustras] – Din fr. soustraire (după trage).
6. [MDA2] substrage v vz sustrage
7. [MDA2] substragere sf vz sustragere
8. [MDA2] subtrage v vz sustrage
9. [MDA2] subtragere sf vz sustragere
10. [MDA2] suptrage v vz sustrage
11. [MDA2] sustrage [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) subs~, subt~, supt~ / Pzi: sustrag / E: fr soustraire (după trage)] 1 vt (Mat; înv) A scădea (14). 2 vt (C.i. bani sau bunuri care aparțin altcuiva) A pune stăpânire fără nici un drept (pe ascuns, cu forța sau prin fraudă, prin viclenie), păgubind pe cineva Si: a fura (1), a-și însuși, a lua, (pop) a hoți (14), (îfm) a sfeterisi, (înv; Trs) a șpilui, (reg) a ciușdi (1), a hărșni (2), a pașli, a pili1, a șuchea, a șuchiri, (fam) a ciordi, a subtiliza, a șparli, a șterge, a șterpeli, (arg) a furgăsi, a furlua, a mangli, a pangli, a șucări, a șuti1 Vz defrauda, delapida (1), deturna (3), frauda. 3-4 vtr (Determinat printr-un complement în dativ sau introdus prin prepoziția „de la”) A ieși ori a face să iasă de sub o influență la care este expus în mod obișnuit. 5-6 vtr A scăpa de o relație nedorită. 7-8 vtr A rămâne sau a fi lăsat în afară. 9-10 vtr A (se) proteja. 11 vr (Determinat printr-un complement introdus prin prepoziția „de la”) A folosi șiretenia și frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal. 11 vr (Determinat printr-un complement introdus prin prepoziția „de la”) A se lăsa la o parte de la îndeplinirea unei obligații Si: a se eschiva (2), a fugi (31), a se strecura, (îrg) a șovăi, (reg) a se da în sus, (frm) a se refuza, (fam) a se fofila (5) Vz a scăpa. 13-14 vtr (Înv; îf subt~, subs~; determinat printr-un complement introdus prin prepoziția „de la”) A (se) elibera (31). 15 vt (Rar; determinat printr-un complement introdus prin prepoziția „de la”) A se abate (3) (de la ceva).
12. [DLRLC] SUSTRAGE, sustrag, vb. III. 1. Tranz. A-și însuși prin viclenie sau fraudă un lucru care aparține altuia; a fura. A sustrage mărfuri din depozit. A sustrage o sumă de bani. ◊ Refl. pas. Fig. Toate libertățile ce lipsesc și care se sustrag vor fi complecte într-o zi. BOLINTINEANU, O. 258. ♦ (Rar) A elimina, a îndepărta. Cuvinte devenite indispensabile limbii, cît și... forme gramaticale și sintactice, pe care nu le putem sustrage din limba noastră, fără a strica însuși caracterul său original. ODOBESCU, S. I 364. 2. Tranz. (Determinat printr-un complement în dativ sau introdus prin prep. «de la») A opri, a abate, a împiedica (de la ceva). N-am știut altceva decît să mă așez atîtea ore la birou și să scriu, să scriu, să scriu... Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. C. PETRESCU, C. V. 25. 3. Refl. A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal, a se feri (de ceva), a se eschiva (de la ceva); p. ext. a se elibera, a scăpa (de ceva). Care mister Unul spre altul mereu ne-atrage? Vrem de sub farmec a ne sustrage Și dăm de-aceeași forță de fier. MACEDONSKI, O. I 222. A te revolta împotriva unei vieți însemnează a nu te împăca cu ea, dar nu înseamnă de loc a te sustrage influențelor ei. GHEREA, ST. CR. III 385.
13. [DN] SUSTRAGE vb. III. tr. 1. A fura, a delapida. 2. A abate de la ceva. ♦ refl. A se eschiva; a căuta să scape. [P.i. sustrag. / < fr. soustraire, după trage].
14. [MDN '00] SUSTRAGE vb. I. tr. 1. a fura, a delapida. 2. a abate de la ceva. II. refl. a se eschiva; a căuta să scape. (după fr. soustraire)
15. [Șăineanu, ed. VI] sustrage v. 1. a lua prin dibăcie sau înșelăciune: a sustrage acte; 2. a prezerva de: a sustrage pe un culpabil dela pedeapsă.
16. [Scriban] *substracțiúne f. (lat. subs-tráctio, -ónis. V. tracțiune). Acțiunea de a substrage. Aritm. Scădere. – Și -ácție și -ágere.
17. [Scriban] *substrág, -trás, a -tráge v. tr. (lat. subs-tráhere. V. trag). Scad din ceva (un număr). Fur, ĭau pe furiș saŭ pin viclenie: a substrage niște hîrtiĭ. Fig. Scap, salvez, ascund: nimic nu-l poate substrage răzbunăriĭ mele. V. refl. Mă retrag pe furiș, fug de: a te substrage de la datorie. – Și sustrag (fr. soustraire).
18. [Scriban] *sustrág, V. substrag.
19. [DOOM 3] sustragere s. f., g.-d. art. sustragerii; pl. sustrageri
20. [DOOM 2] sustragere s. f., g.-d. art. sustragerii; pl. sustrageri
21. [DOOM 3] sustrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sustrag, 3 sg. sustrage, imperf. 1 sustrăgeam; perf. s. 1 sg. sustrăsei, 1 pl. sustraserăm, m.m.c.p. 1 pl. sustrăseserăm; conj. prez. 1 sg. să sustrag, 3 să sustragă; ger. sustrăgând; part. sustras
22. [DOOM 2] sustrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sustrag, imperf. 3 sg. sustrăgea; part. sustras
23. [IVO-III] sustrag.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL