1. [DEX '09] SUSȚINĂTOR, -OARE, susținători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care susține o povară, care sprijină o greutate. 2. S. m. și f. Fig. Persoană care ajută, care susține, care apără ceva sau pe cineva; apărător, sprijinitor. ♦ Spec. Persoană care întreține cu mijloace materiale altă persoană, o instituție etc. – Susține + suf. -ător (după fr. souteneur).
2. [MDA2] susținător, ~oare [At: GHICA, C. E. II, 334 / V: (rar) ~iitor / Pl: ~i,~oare / E: susține + -ător] 1 a (D. stâlpi, grinzi, ziduri etc.) Care susține (1) o greutate, o povară Si: sprijinător (1). 2-3 smf, a (Persoană) care susține (2) ceva sau pe cineva Si: ajutor (17), apărător (1), ocrotitor, protector, reazem (8), sprijin, sprijinitor, (rar) proteguitor, protejator, (înv) arca (2), părtinitor, păzitor, priitor, scutitor. 4 smf (Spc) Persoană care susține (2) un sportiv, o echipă sportivă, un club sportiv etc. Si: simpatizant, suporter. 5-6 smf, a (Persoană) care susține (5) o altă persoană, o instituție etc. Si: întreținător.
3. [DLRLC] SUSȚINĂTOR1, -OARE, susținători, -oare, adj. Care susține o sarcină. Stîlpi susținători. ◊ (Substantivat) Nu lipseau nici susținătorii de antene ale instalației de radio, așezați simetric în cele patru colțuri ale acoperișului. BASSARABESCU, S. N. 175.
4. [DLRLC] SUSȚINĂTOR2, -OARE, susținători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care sprijină, susține, apără ceva sau pe cineva; apărător. O bucată de vreme soiul ăsta de artă n-a convenit celor ce se ocupau cu dînsa, cum n-au convenit multă vreme adevărurile științifice susținătorilor religiei. IONESCU-RION, C. 57. 2. Persoană care întreține cu mijloace materiale altă persoană, o instituție etc. Unica susținătoare a familiei.
5. [DN] SUSȚINĂTOR, -OARE adj., s.m. și f. (Persoană) care susține pe cineva sau ceva; care întreține cu mijloace materiale pe cineva. // s.n. Susținător plantar = aparat ortopedic, alcătuit dintr-o lamă, pentru susținerea bolții unui picior plat; supinator. [< susține + -(ă)tor, după fr. souteneur].
6. [MDN '00] SUSȚINĂTOR, -OARE I. adj., s. m. f. (cel) care susține pe cineva sau ceva; care întreține cu mijloace materiale pe cineva. II. s. n. ~ plantar = aparat ortopedic dintr-o lamă pentru susținerea bolții unui picior plat; supinator. (< susține + -/ă/tor)
7. [DCR2] susținător s. n. Întăritor ◊ „În nici un caz nu a folosit substanțe interzise. M. avea nevoie de orice, numai de susținătoare nu. Era ca o stâncă, nu-l putea opri nimeni.” Ev.z. 8 II 93 p. 11 (din susține + -tor; DEX – alte sensuri)
8. [MDA2] susțiitor, ~oare a, smf vz susținător
9. [Șăineanu, ed. VI] susțiitor mi cel ce susține.
10. [Scriban] *susțiitór și susținătór, -oáre s. Care susține: susținătoru familiiĭ.
11. [DOOM 3] susținător adj. m., s. m., pl. susținători; adj. f., s. f. sg. și pl. susținătoare
12. [DOOM 2] susținător adj. m., s. m., pl. susținători; adj. f., s. f. sg. și pl. susținătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL