1. [DEX '09] SUSTENTAȚIE, sustentații, s. f. Proprietatea unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid prin mijloace adecvate. – Din fr. sustentation.
2. [MDA2] sustentație sf [At: DL / Pl: ~ii / E: fr sustentation] Proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid prin mijloace adecvate. 2 Forța verticală care împinge în sus o aeronavă.
3. [DLRLC] SUSTENTAȚIE, sustentații, s. f. Proprietatea unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid.
4. [DN] SUSTENTAȚIE s.f. Proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ♦ (Av.) Forța verticală care împinge în sus o aeronavă. [Gen. -iei, var. sustentațiune s.f. / cf. fr. sustentation].
5. [MDN '00] SUSTENTAȚIE s. f. proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ◊ forța verticală care împinge în sus o aeronavă. (< fr. sustentation)
6. [DN] SUSTENTAȚIUNE s.f. v. sustentație.
7. [DOOM 3] sustentație (desp. -ți-e) s. f., art. sustentația (desp. -ți-a), g.-d. art. sustentației; pl. sustentații, art. sustentațiile (desp. -ți-i-)
8. [DOOM 2] sustentație (-ți-e) s. f., art. sustentația (-ți-a), g.-d. art. sustentației; pl. sustentații, art. sustentațiile (-ți-i-)
9. [GTA] SUSTENTAȚIE fenomen care menține un corp cufundat într-un fluid la un anumit nivel prin mijloace adecvate. Sustentația este două feluri: statică, realizându-se conform legii lui Arhimede, pentru corpuri cu densitate medie mai mică decât cea a aerului (aerostate) și dinamică, obținută printr-o mișcare relativă, cu un consum de energie, necesar realizării portanței (avion, elicopter etc.).
10. [DFS] sustentație sin. suspensie.
11. [DFS] sustentație retorică (lat. sustentatio „ținere în suspensie”), figură ce reprezintă o specie de communicatio, care constă în gradarea întrebărilor, întrerupte printr-o pauză, după care urmează o acuzare neașteptată și foarte gravă; alteori, pauza este urmată, contrar așteptării, de o învinuire mai ușoară, care nu comportă nimic criminal. În acest caz, unii autori o numesc paradoxon, adică „inopinată” (Q., vol. III, p. 27) (A).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL