1. [DEX '09] SUSPINĂTOR, -OARE, suspinători, -oare, adj. (Rar) Care suspină (des), care oftează (mereu). – Suspina + suf. -ător.
2. [MDA2] suspinător, ~oare [At: MINEIUL (1776) 201 r2/22 / Pl: ~i, ~oare / E: suspina + -ător] 1-2 smf, a (Om) care suspină (1) (des) Si: (înv) suspinând, (reg) suspinos. 3 a (D. instrumente muzicale) Care emite sunete duioase, triste.
3. [DLRLC] SUSPINĂTOR, -OARE, suspinători, -oare, adj. (Rar) Care suspină, care oftează. (Substantivat) [Jean Bart] nu e romantic... pentru că nu e un suspinător după trecut. IBRĂILEANU, S. 90.
4. [DOOM 3] suspinător adj. m., pl. suspinători; f. sg. și pl. suspinătoare
5. [DOOM 2] suspinător adj. m., pl. suspinători; f. sg. și pl. suspinătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL