1. [DEX '09] SUSPICIUNE, suspiciuni, s. f. Lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere. [Pr.: -ci-u-] – Din fr. suspicion, lat. suspicio, -onis.
2. [MDA2] suspiciune sf [At: ȚICHINDEAL, A. M. 48 / 17 / V: (înv) ~cie, ~ciu sn, ~pițiu sn, ~ițiune / P: ~ci-u~ / Pl: ~ni / E: lat suspicio, -onis, fr suspicion] Lipsă de încredere în cineva, în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva Si: bănuială (12) îndoială, neîncredere, (liv) circumspecție (1), incredulitate, (îvp) prepus1, (îrg) prepunere, (reg) bănat (12), fedă, (îvr) suspect (6).
3. [DLRLC] SUSPICIUNE, suspiciuni, s. f. Presupunere bazată pe îndoială, în ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, prepus. Aceasta creează în jurul lui o atmosferă de suspiciune. V. ROM. decembrie 1953, 289.
4. [DN] SUSPICIUNE s.f. Bănuială, presupunere; neîncredere. [Pron. -ci-u-. / cf. fr. suspicion, it. suspicione, lat. suspicio].
5. [MDN '00] SUSPICIUNE s. f. nesiguranță, îndoială privind corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere. (< fr. suspicion, lat. suspicio)
6. [Scriban] *suspiciúne f. (lat. suspicio, -ónis). Jur. Bănuĭală. Suspiciune legală, bănuĭală permisă de lege, cum ar fi cînd acuzatu ar avea siguranță că va fi condamnat orĭ achitat de jurațĭ, și atuncĭ e trimes la judecată în alt oraș.
7. [MDA2] suspicie sf vz suspiciune
8. [MDA2] suspiciu sn vz suspiciune
9. [MDA2] suspiție sf vz suspiciune
10. [MDA2] suspițiu sn vz suspiciune
11. [MDA2] suspițiune sf vz suspiciune
12. [DOOM 3] suspiciune (desp. -ci-u-) s. f., g.-d. art. suspiciunii; pl. suspiciuni
13. [DOOM 2] suspiciune (-ci-u-) s. f., g.-d. art. suspiciunii; pl. suspiciuni
14. [MDO] suspiciune (i-u)
15. [DAS] SUSPICIUNE. Subst. Suspiciune, suspectare, bănuială, bănuire (rar); neîncredere, lipsă de încredere, dubiu, îndoială, îndoire (înv.), incertitudine. Circumspecție (livr.), rezervă (fig.), reținere; fereală, ferire, băgare de seamă, precauție, prudență. Presupunere, presupus (pop. și fam.), prezumție (livr.). Suspect, bănuit. Adj. Suspicios, bănuitor, neîncrezător, circumspect (livr.), rezervat, reținut. Suspect, dubios, îndoielnic, îndoios (rar). Vb. A suspecta, a bănui, a nu avea încredere; a pune la îndoială; a avea îndoieli, a se îndoi, a sta la îndoială. A fi cu băgare de seamă, a fi precaut, a se feri. A da de bănuit, a trezi suspiciuni (bănuieli). Adv. Cu suspiciune, cu neîncredere. V. frică, nehotărîre, precauție.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL