1. [DEX '09] SUSPECTARE s. f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei. – V. suspecta.
2. [MDA2] suspectare sf [At: NEGULICI / Pl: ~tări / E: suspecta] 1 Presupunere că cineva a făcut ceva (rău) Si: bănuială (12), bănuire (12), (liv) suspecțiune, (îvp) prepus1, (îrg) prepunere. 2 Neîncredere.
3. [DEX '98] SUSPECTARE, suspectări, s. f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei. – V. suspecta.
4. [DN] SUSPECTARE s.f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei; bănuire. [< suspecta].
5. [DEX '09] SUSPECTA, suspectez, vb. I. Tranz. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. – Din fr. suspecter.
6. [MDA2] suspecta [At: ARISTIA, PLUT. 86/27 / Pzi: ~tez / E: fr suspecter] 1 vtr (C.i. oameni sau colectivități umane, organisme sociale etc.) A presupune că a făcut ceva (rău) Si: a bănui (13), a socoti suspect (1), (îvr) a presupune, (înv) a suspiciona. 2 vt (C.i. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor, fenomene, procese etc.) A nu crede în ceva Si: a se îndoi, (înv) a suspicia.
7. [DLRLC] SUSPECTA, suspectez, vb. I. Tranz. A bănui (pe cineva sau ceva), a pune la îndoială (ceva). A suspecta intențiile cuiva. A suspecta purtarea cuiva. ▭ Mă privea nedumerită, suspectînd această bruscă hotărîre. CAMIL PETRESCU, U. N. 212.
8. [DN] SUSPECTA vb. I. tr. A bănui pe cineva de ceva (rău). ♦ A se îndoi de ceva, a pune la îndoială ceva. [< fr. suspecter].
9. [MDN '00] SUSPECTA vb. tr. a bănui pe cineva de ceva (rău). ◊ a se îndoi de ceva, a pune la îndoială; suspiciona. (< fr. suspecter)
10. [Scriban] *suspectéz v. tr. (lat. suspectare, fr. -eter). Bănuĭesc, pun la îndoială: a suspecta credința cuiva.
11. [DOOM 3] suspectare s. f., g.-d. art. suspectării
12. [DOOM 2] suspectare s. f., g.-d. art. suspectării
13. [DOOM 3] suspecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. suspectez, 3 suspectează; conj. prez. 1 sg. să suspectez, 3 să suspecteze
14. [DOOM 2] suspecta (a ~) vb., ind. prez. 3 suspectează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL