1. [DEX '09] ȘUȘOTEALĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot foarte slab produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteală s. f.] – Șușoti + suf. -eală.
2. [MDA2] șușoteală sf [At: V. ROM. octombrie 1954, 143 / V: (reg) șoș~ / Pl: ~eli / E: șușoti + -eală] (Reg) 1 Șoptire (1). 2 (Pex) Zgomot produs de persoane care vorbesc cu voce scăzută Si: (reg) șoporoială (2), șoșoire (3), șoșoit (3), șoșoneală, șoșot (3), șușotire (2), șușotit (2), șușuială (4), șușuire (4), șușuit1 (4), șușuitură (3).
3. [DEX '98] ȘUȘOTEALĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteală s. f.] – Șușoti + suf. -eală.
4. [DLRLC] ȘUȘOTEALĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti, vorbe spuse în șoaptă. – Variantă: șoșoteală s. f.
5. [DEX '09] ȘOȘOTEALĂ s. f. v. șușoteală.
6. [MDA2] șoșoteală sf vz șușoteală
7. [DOOM 3] șușoteală s. f., g.-d. art. șușotelii; pl. șușoteli
8. [DOOM 2] șușoteală s. f., g.-d. art. șușotelii; pl. șușoteli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL