1. [MDA2] susta v vz șușcăi
2. [MDA2] sușcăi v vz șușcăi
3. [MDA2] șușca1 v vz șușcăi
4. [MDA2] șușcăi [At: DR. III, 679 / V: (reg) susta, su~, ~șca, ~ări, ~șta / Pzi: -esc, șușcăi / E: srb šuškati, šuštati „a fremăta, a foșni; a șopti, a șușoti”] 1-2 vir (Trs; Ban) A ofta. 3-4 vir (Trs; Ban) A suspina. 5 vr (Reg) A gâfâi (1). 6 vr (Reg; îf șușca) A se văita.
5. [MDA2] șușcări v vz șușcăi
6. [MDA2] șușta2 v vz șușcăi
7. [DLRLC] ȘUȘCĂI, șușcăiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Transilv., Ban.) A suspina din greu, din adîncul inimii.
8. [DLRM] ȘUȘCĂI, șușcăiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) A ofta, a suspina din greu, din adîncul inimii. – Sb. šuškati.
9. [DER] șușcăi (șușcăiesc, șușcăit), vb. – (Banat) A suspina. Sb. šuškati (Candrea).
10. [DAR] șușcăi, șușcăiesc și șușcăi, vb. IV (reg.) 1. a ofta; a suspina. 2. (refl.) a gâfâi. 3. (refl.; în forma: șușca) a se văita.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL