1. [DEX '09] ȘUȘANEA1, șușanele, s. f. (Fam.) Pușcă lungă arnăuțească. – Din tc. șișane, șeș-hane.
2. [DEX '09] ȘUȘANEA2, șușanele, s. f. Spectacol (de varietăți) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privința programului cât și a interpretării. ♦ Aranjament în vederea obținerii unor profituri. – Cf. tc. șișãne.
3. [MDA2] șușanea1 sf [At: DUMITRACHE, 44 / V: (înv) șisha~, șiș~, șișha~, șișin~ / Pl: ~ele / E: tc șișane, șeșhane] (Înv) Pușcă lungă cu țeava ghintuită, folosită mai ales de arnăuți.
4. [MDA2] șușanea2 sf [At: RL 1970, nr. 8075, 2/7 / Pl: -ele / E: ns cf tc șișăne] (Fam) 1 Trupă de teatru improvizată în vederea susținerii unui turneu. 2 Spectacol improvizat și de slabă factură artistică, organizat în scopul obținerii unor venituri personale. 3 (Pex) Aranjament între două sau mai multe persoane în vederea obținerii (frauduloase a) unor venituri personale.
5. [DEX '98] ȘUȘANEA2, șușanele, s. f. Spectacol (de varietăți) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privința programului cât și a interpretării. – Cf. tc. șișāne.
6. [DEX '98] ȘUȘANEA1, șușanele, s. f. (Înv.) Pușcă lungă arnăuțească. – Din tc. șișane, șeș-hane.
7. [DLRLC] ȘUȘANEA, șușanele, s. f. (Învechit) Pușcă lungă arnăuțească. Deasupra vetriței se încrucișau o șușanea și o sabie încovoiată, înflorite cu argint, după moda armurierilor de la Damasc. SADOVEANU, O. E. 35. Ia-ți șușaneaua și pistoalele și hai prin pădure să-l căutăm pe Miai. CAMIL PETRESCU, O. I 133. Arnăuți cu șușanele Cu argint pe la oțele. ALECSANDRI, P. P. 180. – Variante: șișanea (GHICA, S. 264), șișinea (FILIMON, C. 271) s. f.
8. [Șăineanu, ed. VI] șușaneà f. V. șișanea: încărca o șușanea POP.
9. [Scriban] șușaneá, V. șișanea.
10. [MDA2] șishanea sf vz șușanea1
11. [MDA2] șișanea sf vz șușanea1
12. [MDA2] șișhanea sf vz șușanea1
13. [MDA2] șișinea sf vz șușanea1
14. [DLRLC] ȘIȘANEA s. f. v. șușanea.
15. [DLRLC] ȘIȘINEA s. f. v. șușanea.
16. [Șăineanu, ed. VI] șișaneà f. pușcă lungă arnăuțească: trei-patru șișanele totdeauna încărcate până la gură GHICA. [Turc. ȘEȘANÈ, lit. șase țevi].
17. [Scriban] șișaneá f., pl. ele (turc. șeșané, d. pers. šeš-hane, carabină cu țeava în șase ghinturĭ; ngr. sisanés, alb. bg. šišané, sîrb. šešana. V. cherhana). Vechĭ. Pușcă lungă arnăuțească. – Și șișinea (Munt.) și șușanea (Mold.). Vechĭ și șișh- La Beld. 527 și 2759 sish-.
18. [DOOM 3] șușanea (pușcă; spectacol improvizat) (înv.; fam.) s. f., art. șușaneaua, g.-d. art. șușanelei; pl. șușanele
19. [DOOM 2] șușanea (fam.) s. f., art. șușaneaua, g.-d. art. șușanelei; pl. șușanele, art. șușanelele
20. [DER] șișanea (-ele), s. f. – Muschetă. – Var. șușanea. Tc. (per.) șeșhane (Șeineanu, II, 338; Lokotsch 1864), cf. ngr. σισανές, bg. šišane. Sec. XVIII, înv.
21. [Argou] șușanea, șușanele s. f. (peior.) spectacol de proastă calitate
22. [DAR] șișanea, șișanele, s.f. (înv. și reg.) pușcă lungă arnăuțească.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL