1. [DEX '09] SUSAN s. m. 1. Plantă erbacee din țările calde, păroasă, cu frunze mari, dantelate și cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale oleaginoase, comestibile (Sesamum indicum). ♦ P. restr. Semințele acestei plante, care conțin un ulei comestibil, din care se prepară tahânul sau care se presară pe covrigi. 2. Preparat dulce făcut din zahăr, miere și semințe de susan (1). – Din tc. susam.
2. [MDA2] susan [At: (a. 1715) ȘIO II1, 332 / V: (înv) ~am / Pl: (2,4) ~uri / E: tc susam] 1 sm Plantă erbacee din țările calde, cu tulpina înaltă și păroasă, cu frunzele inferioare mari, dantelate și lobate și cu florile de culoare roz sau galbenă, cultivată pentru semințele sale oleaginoase comestibile (Sesamum indicum). 2 sn (Prc) Semințe de susan (1) din care se extrage un ulei comestibil, din care se prepară tahânul sau care se presară pe covrigi. 3 sn (Îs) Ulei (înv unt) de ~ Ulei comestibil extras din semințe de susan (1). 4 Preparat dulce făcut din zahăr sau miere și semințe de susan (1). 5 sm (Bot; reg) Breabăn (Bunias orientalis). 6-9 sm (Bot; reg) Susai1 (1-4) (Sonchus arvenis, Sonchus asper, Sonchus oleraceus, Sonchus palustris).
3. [DLRLC] SUSAN, s. m. 1. Plantă din țările calde, cultivată în Orient pentru semințele sale oleaginoase comestibile (Sesamum indicum); semințele oleaginoase ale plantei, care se consumă presărate pe covrigi și servesc la extragerea unui ulei comestibil sau la prepararea tahînului. Prăvălii îmbălsămate de cafea... și năut cuminte și susan din acela care deschide peșterile cu comori, cînd știi să-i rostești numele. DUMITRIU, N. 265. La stradă, pe o parte a gangului și lipită de fabrică, era simigeria lui Tino Stavros, cu taraba plină, în fiecare amurg, de covrigi cu susan, de brînzoaice rumene și corăbioare proaspete. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. 2. Un fel de preparat dulce făcut din zahăr, miere și semințe de susan (1). Te îmbia cu un susan, ca să fie liber să ronțăie și el, fără mustrare de conștiință, două. PAS, Z. I 165. – Variantă.: susam (CARAGIALE, N. S. 122) s. m.
4. [Șăineanu, ed. VI] susan m. 1. gen de plante oleioase originare din Orient, semințele lor se pun pe covrigi și din ele se face un uleiu ce se consumă ca și untdelemnul (Sesamum indicum); 2. prăjitură lunguiață din zahăr sau miere, sare de lămâie, nuci și susan. [Turc. SUSAM].
5. [Scriban] susán m. ca plantă și n. ca marfă (turc. susam, d. ar. sesem; ngr. susámi, alb. bg. sîrb. susam. Vgr. sésamon, lat. sésamum, vine tot d. ar.). O plantă erbacee originară din India și cultivată în Orient p. semințele eĭ, din care se scoate un uleĭ comestibil foarte bun (sésamum ludicum). Tot din aceste semințe se scoate și tahînu, din care se face halvaŭa. În fine, ele se presară pe covrigĭ. – Și *sezám (după lat. fr.).
6. [MDA2] susam smn vz susan
7. [DLRLC] SUSAM s. m. v. susan.
8. [DOOM 3] susan s. m.
9. [DOOM 2] susan s. m.
10. [DER] susan (-ni), s. m. – 1. Plantă cu semințe comestibile (Sesamum indicum). – 2. Sămînța acestei plante. – 3. Preparat dulce pe bază de semințe de susan (1). – Mr. susame. Tc. (arab.) susam (Roesler 603; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1958; Ronzevalle 112), cf. ngr. σουσάμι, σησάμι, alb., bg., sb. susam.
11. [Onomastic] Șuș/a, -an, -ani v. Susana 2.
12. [DRAM] susan, -i, s.m. – Partea de sus a satului; oamenii din zona respectivă. Apelativ frecvent în satele din Maramureșul istoric (Rona de Sus, Vișeu de Sus, Săliștea de Sus). – Din sus „loc mai ridicat sau mai înalt; deasupra” (< lat. susum) + -an.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL